-
Dupa ceva timp, au sosit rezultatele de la analize. Surpriza totala!!! Erau foarte bune, corpul meu nu asimilase medicamentul acela daunator. Deci, puteam pastra copilul. Insa, pentru a primi o confirmare, am mers din nou la medicul obsterician-ginecolog, moment in care am auzit si primele batai ale bebelusului. Nu mi-a venit sa cred ca in burtica mea, incepuse sa bata o alta inimioara. Legat de dezvoltarea bebelusului, medicul m-a incurajat si mi-a spus ca totul e normal pana in momentul de fata si va trebui sa asteptam pentru a vedea cum se va dezvolta in continuare. Erau primele incurajari reale!!! Eram asa de fericita, incat nu pot descrie in cuvinte.
Mi-am anuntat parintii. Nu s-au asteptat, dar erau bucurosi, desi aveau teama ca boala mea sa nu imi creeze probleme in sarcina atat mie, cat si bebelusului.
Din acel moment am stiut ca nimic nu ma va face sa renunt la copilul meu. Aceasta este binecuvantarea mea de la Dumnezeu.
Comentarii