-
Momentul mult așteptat să scap din spital după atât chin să mă duc acasă cu bebelușul meu prematur trecut în acte eu cu naștere normală de ce am stat atât în spital nu știu nu aveam nici un diagnostic.In fine a venit soțul a declarat copilul am făcut bagajul cred că în 30 min ținând cont că am stat aproape o lună mă instalasem bine acolo că acasă deci foarte mult bagaj și am plecat vâjâind nu va pot spune în cuvinte după o lună am văzut în sfârșit totul afară nu doar de la fereastră am simțit aerul,natura, păsările am simțit că trăiesc.Am ajuns acasă dulce casă cu puiul meu a fost tare bine cu toate că recuperarea la ce am pățit la naștere a durat f mult după 7 luni când am fost in Romania la control de rutina chiar de fusesem la ei și spuneau că e totul bine nu era deloc aveam dureri foarte mari când colo ce să vezi aveam rană deschisă sângerând pe uter foarte urâtă m-am tratat aici în 3 luni am fost in regulă tratată, cicatrizată tot mulțumesc mult Doamnei Dr care după spusele ei în acest timp puteam da in cancer și lui Dumnezeu că a fost tot timpul cu mine.In concluzie prima sarcină mult dorită și iubită a fost o experiență f grea și dureroasă dein orice punct de vedere de la primele săptămâni am avut sarcină toxică și lucram într-un restaurant imaginativă și apă dacă beam vomitam somnolență la maxim nu știu cum rezistam acasă ajungeam pe odihnite pe canapele și pe pereți pe stradă.Apoi infecția puternică la rinichi de care ei nu au fost capabili sa depisteze apoi nașterea și după groază și iar groază dar asta a fost să fie crucea mea pt băiețelul meu scump .
Comentarii