Pot spune ca in aceasta perioada au fost momente in care nu m-am recunoscut eu insami, este intr-adevar cea mai frumoasa perioada din viata mea si cu siguranta din viata oricarei femei insa sunt momente in care pur si simplu nu ma mai recunosc,mi-aduc aminte de la inceput cum pur si simplu incepeam sa plang din orice lucru minor,lucruri banale pe care in mod normal chiar nu le bagam in seama sau poate le tratam cu zambetul pe buze luandu-le in gluma.
De cum am aflat ca sunt insarcinata au inceput sa ma napadeasca emotiile ,incepusem sa imi fac griji pentru sarcina ,orice lucru faceam ma gandeam inainte daca o afecteaza cu ceva pe fiinta care se dezvolta in pantecul meu.Aveam impresia ca tati nu imi da atentia necesara ,ca nimeni nu ma intelege si doar gandindu-ma la asta incepeam sa plang haotic.Saracul ,tati nu stia ce sa mai imi faca ca sa ma linisteasca ,sa nu mai plang pentru ca pur si simplu nu intelegea ce anume ma deranjeaza sau ce e in neregula. Si o data ce incepeam sa plang ma apuc si mai tare cand ma gandeam ca o afecteaza pe bebelina,ma acuzam ca sunt o mama rea si ca plang desi stiu ca asta o afecteaza dar pur si simplu nu ma puteam opri.Nu am avut ,multumesc lui Dumnezeu multe momente de genul asta ,chiar pot spune ca,cu timpul mi-au trecut aceste stari,cele mai dese fiind la inceputul sarcinii....probabil hormonii isi spuneau cuvantul. Oricum ma bucur ca nu a afectat-o pe bebelina si sper din suflet sa nu iasa o plangacioasa!
Mami ,sper ca nu m-ai bagat in seama atunci cand plangeam!!!Plangeam din cauza emotiilor -vei stii si tu intr-o zi cum e sa fii gravida !
Te iubesc mult ingerul meu!
Comentarii