-
Eram conștientă ca sarcina era mica, asa ca cu greu am asteptat sa mai treaca 2 săptămâni pentru a merge la medic si sa imi confirme ca da, este o sarcină si ca evoluția este normala ..cum au trecut cele 2 saptamani, am mers la o doamma doctor ca mi-a confirmat, era cat un bob de fasole. Cu o inimioara puternica, aveam atatea emoti si atat nerabdare sa ii arat sotului meu. Pot sa zic ca zilele treceau usor, incepeam sa anunt anumite persoane ca o sa urmeze sa avem un bebe, am continuat sa merg la lucru, pana cand într-o vineri dimineatza cand ma pregateam sa merg la servici. Am observat o usoara sangerare ..am incercat sa imi caut de lucru sa poata pleca linistit sotul la servici..eu sa raman mai in urma sa ma asigur ca totul e bine, si ca doar mi se pare. 22 octombrie 2021 Speram in continuare sa fie totul ok, am sunat la servici sa anunt ca voi intarzia 5 minute..aveam de gand sa imi contactez doctorul si sa ma linisteasca. Cand l-am sunat mi-a zis ca este la maternitate si ca ma poate vedea chear acum.
Am parcat, am plătit 30 min de parcare, eram sigura ca nu dureaza mult. Dar doctorul avea alte planuri cu mine, defapt nu el soarta..cand m-a vazut a constat ca placenta a coborat, si ca am risc de avord spontan, pentru a se asigura ca sunt ok, ma si internează...eram speriată..cred ca a fost primul sentiment de iubire si de grija fata de minunea ce urma sa vina.. Am stat 4 zile in spital, uni ar zice ca e putin, dar mie mi s-au parut o eternitate.
Incercam sa scot de la fiecare asistenta o parere..sa ma asigure cumva ca totul va fi bine😶 am inceput sa ma linistesc doar cand sangerarile sau oprit si doctorul mi-a confirmat ca sarcina inca este la locul ei..dar riscurile ramaneau, asa ca mi-a recomandat efortul sa elimin ori ce efort. Pentru o persoana activa este destul de greu.
Comentarii