-
Desi credeam ca sunt in stare, nu m-am ridicat din pat fiind si ametita. Atunci un brancardier a venit sa imi zica ca sunt mutata la etajul 3 într-un salon. Zis si facut ,ma ajutat sa ma pun in scaunul cu rotile, mi-a luat si bagajele si am calatorit cu liftul un etaj mai jos, acolo mi sa dat un pat și mi sau zis care sunt regulile, mi sa zis ca atunci cand merg la alaptat sa ma asigur ca sunt in stare..si ca nu o sa lesim pe drum.
Era deja ora 12 colega din noul salon avea un copil prematur la care mergea din 3 in 3 ore sa il alapteze..eu am zis sa îmi mai dau putin ragaz, nu eram convinsa ca pot sa merg pana la baie, dar mai mult. Am inceput sa imi exersez mersul prin camera..parea destul de greu. Ii spusesem colegei ca ori cum va fi la ora 15 merg si eu, voiam so vad , stiam ca nu am cum so alaptez inca, dar îmi era dor so vad si abea asteptam. Cum sa facut 15 am pornit spre salonul bebelusilor, erau multi copii, fiecare mamica stia unde ii era puiutul..eu eram nesigura, o cautam din privire..cand mi sa spus ca e in salonul 3. Cum am intrat am stiut ca e ea, si nu era din cauza îmbrăcămintei sau a altor chesti..era pur si simplu puiutul.meu de om. Am stat si m-am uitat la ea. I-am pus pe manutza un degetel..parea atat de firava. Dar am luat-o in brate, doar o priveam ...cand o mamica ma intraba daca nu vreau so alaptez ca mai sunt cateva minute si trebe sa ne întoarcem in salon. Am pus-o si eu la san, intelegesem ca e bine, ca laptele va veni mai repede asa. Dar inca nu era momentul . M-am reintors in salonul meu si am inceput sa imi pun ceasul sa sune nu voiam sa ratez vrun moment. Voiam so vad de fiecare data cand mi se dădea ocazia.
Comentarii