-
Pe 11 ianuarie am mers la prima ecografie cu inima mica, mica, cat un purice. Sarcina avea 5 saptamani si 6 zile si tot ce vedeam era un punctulet si un hematom, iar endometrul nu era omogen. Cu alte cuvinte, corpul meu se comporta de parca urma sa intre in perioada de menstruatie. Deci imensa fericire a fost umbrita de o panica teribila. Din fericire sarcina a evoluat foarte bine si n-am avut sangerari absolut deloc (in prezent am 20 de saptamani). Am luat progesteron si am stat in casa, mai ales in pat in mare parte a timpului. Aveam grija sa nu car nimic, sa nu stau prea mult in frig, ma protejeam pe cat de bine puteam. Urmatoarea ecografie a fost pe 18 ianuarie, iar atunci a fost prima data cand am auzit cum bate inimoara copilului meu mult dorit. Chiar si acum cand imi amintesc ma coplesesc emotiile si simt cum ma inteapa ochii. Singurii oameni care stiau de sarcina eram eu si cu sotul meu, plus parintii nostri. Toata lumea a fost uimita si plina de emotii cand am aratat filmuletul cu bataile inimii. Dar asta era abia inceputul. De acum incepea greul pentru mine, viitoarea mamica.
Comentarii