-
Am trecut in saptamana 34, inca nu imi vine sa cred. Am o stare tare ciudata. Multe ganduri ma nelinistesc si frica parca incepe incet, incet sa apara. Sunt nerabdatoare sa imi vad fetita dar stiu ca mai am de asteptat. Momentele in care as vrea sa nasc sunt multe desi stiu ca copilului ii este mult mai bine in burtica decat sa vina mai devreme. Cum pe primul copil l-am nascut la 37 de saptamani sper sa ajung macar pana in acelasi punct. Sunt tematoare pentru ca imi aduc aminte de la sarcina anterioara ca am fost ajutata cu tratament sa ajung la cele 37 de saptamani altfel copilul se nastea la 35-36 de saptamani. Am stat in spitalul o saptamana supravegheata de doctori pentru a duce sarcina cat mai departe pentru binele bebelusului. Copilul a fost mare, a avut 3,960 si stiu ca se putea naste mai devreme dar am incercat sa evitam orice risc. Acum am 34 de saptamani si nu stiu exact cand va veni copilul. Am multe intrebari. Oare voi trece prin aceiasi experienta,voi putea avea o nastere naturala, am sa pot sa ma recuperez repede? Pe langa intrebarile care sunt logice si orice gravida le are ma gandesc cu teama la cum este nasterea in Romania(prima nastere a avut loc in Spania), cum ma voi descurca cu doi copilasi, baietelul de 3 ani se va integra in situatie el fiind foarte sensibil si invatat cu toata atentia asupra lui? Sunt multe intrebari pe care le am in fiecare noapte. Ma simt bine doar ca nu pot dormi, pe la 4-5 dimineata adorm cu greu,ma dor picioarele si obosesc foarte repede.De mancat nu mananc mult dar m-am ingrasat destul de mult. Nu am pofte pentru ca stiu ca acestea vin din cap si le putem depasi foarte usor. Bebelusul pare a fi bine si de moment nu pare ca ar vrea sa vina inca, se misca dar are si momente cand este linistit. Nu ne intelegem cu dormitul, cand eu vreau sa dorm incepe sa se miste, nu ii convine orice pozitie de stat asa ca trebuie multa rabdare pentru a gasi pozitia de dormit potrivita care sa ne convinga pe amandoua. Pe langa toate acestea am inceput sa ii cumpar lucrusoare si hainute. Sunt emotionata cand vad hainutele asa micute si nu stiu cum va fi desi am mai trecut prin asta si zic ca m-am descurcat bine cu baietelul meu de 3 ani care este foarte incantat si nerabdator cu venirea surioarei lui.
Comentarii