ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Buna mamici!
Din pacate urmeaza un alt "episod" greu in sarcina.
Am avut consult de rutina la inceput de an. Eram in al9lea cer, doar e anul in care urmeaza sa ne cunoastem minunatia de fetita! Ceea ce trebuia sa fie un consult de rutina, a devenit f repede un calvar cand am vazut ca doctorita a ramas impietrita si nu mai zicea nimic la ecograf. Cand o intreb ce problema este, mi se raspunde cu intrebarea "La ultimul consult ce dimensiune avea colul?" eu, deja panicata, raspund "3.8cm" Raspunsul ei a fost "Din pacate acum are 2.3 cm" Sotul se uita fara sa inteleaga exact cat de grav e, eu deja incep "Nu se poate, nu se poate asa ceva!" Doctorita imi rasp "Deja am masurat de 3 ori" imi zice ca ma pot imbraca si sa discutam ce e de facut. Concluzia era ca s-a scurtat in 3 sapt colul de la 3.8 cm la 2.3 cm, desi pana atunci a stat la dimensiune fixa. Deci la 24 sapt m-am trezit cu col de 2.3 cm. M-a trimis acasa cu tratament tocolitic (Nifedipin), doza de progesteron crescuta, magneziul si el suplimentat si m-a chemat la control dupa 3 zile sa vedem evolutia. S-a impus repaos la pat total.
Au trecut cele 3 zile, care nu au fost ca in povesti... La control am ajuns pe cat de speriata, pe atata cu speranta ca poate e mai bine. A trecut repede la masuratori, dar ce sa vezi? Nici o imbunatatire! Raspunsul dansei a fost ca macar bine ca nu a mai scazut, dar ca trebuie sa ma internez in aceiasi zi, sa fac tratament tocolitic acut si sa punem cel mai probabil si pesar, pt ca in continuare colul era inchis, deci nu era caz absolut de cerclaj, luand in considerare si dimensiunea sarcinii. Si cam aici s-au inecat corabiile mele de speranta. In loc sa plec acasa linistita cu tratament si speram eu repaos moderat, m-am dus direct sa ma internez. Alte 3 zile nu ca in povesti au urmat... Gynipral perfuzabil non stop, monitorizari zilnice sa vedem daca sunt contractii (ceea ce din fericire nu era cazul) si ulterior decizia: punem pesar ca nu e de stat asa! Din fericire nu m-am simtit rau la tratamentul perfuzabil si nici montarea pesarului nu a fost atata de groaznica pe cat am auzit de la alte mamici. Am fost externata dupa 3 zile, colul se lungise la 2,7 cm dupa pesar!
De atunci.... saptamanile trec, tratamentul tocolitic a devenit tovarasul meu si sprijinutul patului e activitatea mea constanta.
Nu e ceea ce visam de la sarcina, dar ma rog cu toate complicatiile sa ajungem la termen. Sunt convinsa ca daca totul se termina cu bine, in momentul in care o sa am fetita la piept ma va face sa uit tot ce e acum un calvar.
Sarcini usoare, mamici!
Comentarii