Abby si Boo au venit in mica noastra familie acum 3 anisori. Initial am vrut un pisic, caapoi sa nu ma lase inima sa-i despart. Sunt frati si se adora. Daca ii inchid din greseala in camere separate, plang unul dupa celalalt. Toata lumea i-a adorat, fiind si foarte blanzi, pana in momentul in care am anuntat sarcina. Eh, dupa ce mi-am anuntat familia, lucrurile s-au schimbat putin. Bunica sotului, sora-mea, cumnata-mea, prietena mea cea mai buna, mi-au sarit in cap ca sunt inconstienta, ca nu ma gandesc ce o sa se intample, ca o sa i se puna fir de par pe ficat si ca o sa moara copilul din cauza mea, ca nu dau piscile. Ca da ca o sa-l atace si multe bla bla-uri de genul asta.
Ei bine, Abby Boo, au fost verificati de alti copilasi acum ceva vreme. Tac si inghit si suporta jumulelile. Daca ei ii calc din greseala pe coada, fug de mine toata ziua, dar cand un baietel statea cu ambele picioare pe coada motanului, motanu se facea ca ploua si statea cuminte. Asta cu parul e un mare mit. Am citit de curand un articol in care o doctorita povestea despre testele cu parul pe ficat. Acestea au fost facute pe bolnavi cu probleme grave psihologice, care ani la randul si-au mancat constant parul. Sunt convinsa ca fi-mea nu o sa rontaie blana pisicilor.
Abby Boo sunt primii nostrii copii si nu vom renunta la ei. Daria o sa creasca cu ei si ii va iubi si ei o vor adora. Eu am crescut cu animale si nu concep copilaria intr-un mediu steril, fara animal si fara bucuria de a te balaci in noroi.
In rest, numai de bine!
Comentarii