Cadou de la sotul meu de Dragobete primisem o sedinta foto de maternitate, un cadou super chiar imi doream, insa nu imi fac mari sperante ca va mai putea avea loc din pacate, din cauza virusului ce a afectat pe toata lumea (in mod indirect si din pacate si direct). Suntem si noi ingrijorati si panicati dar incercam sa ne pastram calmul mai ales eu ca sa nu ii transmit lucruri negative Adeelinei. Mi s-a intrerupt de tot activitatea la cabinetul meu individual de psihologie unde lucram cu copii cu autism si simt o neputinta si frustrare pentru ca speram sa mai pot lucra macar inca o luna, 2 caci din punct de vedere al sanatatii ma simt bine si spatele si sarcina ma lasa sa imi desfasor activitatile. Chiar am o sarcina usoara, de invidiat.
Este neplacut sa stam izolati, sa nu putem lua o gura de aer, ideal este pentru cei care stau la curte, dar nu avem incotro pentru siguranta noastra mai bine respectam si tinem cont de ordonante. Planul nostru era sa terminam si restul casei pana vine micuta pe lume si cu o luna inainte de venirea ei sa ii pregatim si camera dar din pacate nici acest lucru nu cred ca il putem realiza, ne indoim sa evolueze lucrurile asa mult incat sa treaca tot in 2/3 luni si ne vom multumi cu comenzi facute online (bine ca ne este permis )macar pitica noastra sa nu duca lipsa de nimic. Incercam sa ramanem pozitivi si cu gandul la ea sa nu simta tristetea si ingrijorarea.
La recomandarea doamnei doctor am fost sa fac iar un set de analize printre care se enumera si glicemia si fiind pentru prima oara cand o fac am fost surprinsa sa mi se spuna ca timp de 2h nu trebuie sa parasesc spitalul. Si fara baterie la telefon 2h m-am plictisit ingrozitor stand izolata intr-o camera si uitandu-ma pe tavan, din ora in ora mergand sa fac analizele. In momentele de stat pe pat cu ochii in tavan, in liniste bebelina mea facea tumbe prin burtica, imi tinea de urat. Am scapat cu bine si rezultatele au fost bune.
Comentarii