ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Durerile de spate au persistat. Am stat la pat aproximativ o luna. O luna de stat in pat doar ce ma duceam pana la baie si inapoi, pana la bucatarie sa imi iau de mancare si sa ma intorc caci nici pe scaun in sezut nu puteam sta dar nici in picioare. O luna de groaza de plictiseala. Ajunsesem sa plang zi de zi simtindu-ma neputincioasa, simtindu-ma ca o leguma ca nu puteam fi de folos nicicum ca ce ii transmit lui bebe ca nu ma pot bucura de el, de evolutia lui din cauza starilor mele. Incepusem sa imi fac tot felul de ganduri depresive, ma simteam intrand in depresie; daca nu voi putea sa ma bucur de bebe cand vine, daca nu il voi putea tine in brate, sa nu pot merge sa ii iau lucruri si sa alegem mobilierul pentru camera ei/lui etc. Pe langa gandurile legate de bebe erau si gandurile in ceea ce priveste cununia. Deja o setasem sa fie in luna februarie si nu eram pregatiti nicicum. Nu ajunsesem la croitoreasa sa vorbesc de rochie, nu am ales localul si toate celelalte si ingrijorarea de starea mea daca nu voi putea sta in picioare, daca nu voi putea face poze in parc asa cum ne doream, sa ne plimbam, sa dansam, sa primim invitatii. A fost o perioada de groaza...
Comentarii