Partea a II a

Revin cu continuarea poveștii mele: În luna iunie am început să am mâncărimi și usturimi, inclusiv la urinare și întrucât am avut foarte multe infecții de-a lungul timpului, am realizat că ceva nu este în regulă și m-am prezentat la medicul de familie pentru a-mi procura un bilet de trimitere pentru ginecologie. Zis și făcut. La scurt timp, am avut o scurgere maronie care a durat circa două zile și a fost de o cantitate redusă. Știam de acea sângerare de implantare, dar mi-am făcut speranțe de atâtea ori cu tot felul de simptome care îmi indicau o posibilă sarcină ca mai apoi să-mi vină menstruația și simțeam doar dezamăgire că iar nu s-a întâmplat🥺. Poate dă Dumnezeu și voi rămâne luna viitoare îmi spuneam. Am ajuns la maternitate și am mers la fișier pentru a face o programare la medicul care mi-a supravegheat prima sarcină, deși eram îndoielnică asupra acestui aspect. Acolo mi s-a comunicat că medicul meu este la ambulatoriu abia peste 2 săptămâni și având în vedere starea mea de sănătate, am decis să merg la un alt medic, tot după recomandări. O doctoriță tânără și dedicată, cel puțin așa o lăudau fetele pe diferite grupuri de pe rețelele de socializare. A sosit ziua controlului și am observat foarte multe paciente ce așteptau la noua mea doctoriță, semn că sigur e pricepută. În jurul orei 13:00, după multele ore de așteptare, am intrat pe ușa cabinetului. Pe scaun în fața mea se afla o femeie zambitoare și foarte caldă în vorbire. Mi-am spus în sinea mea că acea decizie de a-mi schimba doctorița, a fost cea mai înțeleaptă. După efectuarea controlului și recoltării secreției vaginale, m-a poftit la ecograf unde am primit o veste îmbucurătoare. A afirmat că după simptome, respectiv durere spate și scurgerea maronie, ea bănuiește că este vorba despre o sarcină, chiar dacă la ecograf era prea devreme să se vadă ceva. Atâta bucurie mi-au adus în suflet vorbele sale pozitive în comparație cu vechea mea doctoriță care mereu privea doar partea goală a paharului și mă întrista și stresa mereu. De asemenea, mi s-a recomandat să îmi fac și o urocultură și atunci când am rezultatele celor două analize să i le transmit pe Whatsapp. Deoarece avea acea bănuială despre sarcină, medicul mi-a prescris medicamente permise în sarcină pentru infecția intimă cu Candida și infecția urinară cu E-coli pe care le contactasem, cu recomandarea de a mă prezenta peste două săptămâni la control. Am ascultat sfaturile acesteia și după 2 săptămâni, m-am prezentat la ambulatoriu, tot cu bilet de trimitere. Mă simțeam mai bine și nu mai aveam senzații foarte mari de usturime și mâncărime, însă durerile de spate încă persistau. I-am adus la cunoștință și doctoriței aceste aspecte, iar la ecografie mi-a confirmat că se vede sacul gestațional, însă fără embrion deoarece este prea degrabă și mai durează până se formează embrionul și poate fi vizibil. Câtă diferență de exprimare între cele două doctorițe!!! Am revenit la spital peste câteva zile când medicul mi-a confirmat că se vede embrionul și i-am auzit bătăile inimii. Doamne, ce moment magic! ❤️ Mi s-a recomandat Arefam pentru susținerea sarcinii, Aspenter, acid folic și No spa. La începutul lunii iulie, am observat pe proteslip scurgeri rozalii. Nu-mi venea să cred că din nou se întâmplă același lucru ca la primul bebe și mi-am contactat medicul. După vizită, acesta mi-a recomandat și o aplicare cu Crinone Gel, pentru oprirea scurgerilor. Este un medicament mai scump, dar care însă și-a dovedit eficacitatea și după două zile nu mai aveam scurgeri rozalii. În acel moment, în mintea mea s-a instalat incertitudinea și suspiciunea. La sarcina trecută am avut scurgeri mult timp și doctorul nu mi-a prescris alt medicament, doar Arefam. Dacă existau și alte alternative, de ce nu mi le-a recomandat pentru a nu trece peste pierderea sarcinii? Simțeam un sentiment de nedescris... Eram confuză și tristă că nu am mai cerut și o altă părere și m-am încrezut în totalitate în acel medic care nu i-a dat nicio șansă la viață copilului meu și l-a condamnat la moarte. În maternitate chiar m-am întâlnit de câteva ori cu acel medic pe care nici nu-l puteam privi și parcă mă simțeam rușinată că mi-am schimbat doctorul, mai ales mă gândeam dacă atunci când voi naște, vă fi de gardă și nu va dori să mă asiste. Sfatul meu pentru toate viitoarele mămici este să nu rămână la un medic cu care nu rezonează și care nu-și dă interesul pentru bebe. Solicitați și alte păreri sau chiar schimbați medicul.