Partea I

Bună! Sunt căsătorită de 4 ani și ne doream foarte mult un copil. Anul trecut am aflat că sunt însărcinată, bucurie foarte mare. Sarcina a debutat ok, cu dureri de menstră, de cap și după puțin timp cu scurgeri rozalii și sângerări. Mi-am informat medicul despre acest aspect și singurul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi dozeze progesteronul. Sarcina a fost problematică de la început, adică la 5 sau 6 săptămâni nu se vedea embrionul. Am revenit pentru eco și am auzit bătăile inimii copilului mult așteptat și dorit,dar bucuria nu avea să dureze mult. La 9 săptămâni și câteva zile am ajuns la spital cu hemoragie și am pierdut bebelușul. Atunci am aflat că de fapt sarcina era oprită din evoluție de mai multe zile, deși doctorul care mi-a făcut chiuretajul nu mi-a făcut nicio ecografie, ci doar mi-a spus că nu mai are ce să facă deoarece colul este deschis. Atâta durere ce am simțit atunci nu o pot descrie în cuvinte niciodată... Efectiv simțeam cum îmi smulge bebelușul din burtă cu o cruzime de nedescris. Nu am înțeles niciodată de ce doctorița mea nu a dorit să-mi facă măcar un consult cu 4-5 zile înainte de avort când am fost la spital pentru o scrisoare medicală și am insistat că nu mă simt bine și sângerez zilnic. Mereu mă gândesc că poate vedea că nu e în regulă, mă interna și evitam acea tragedie, dar efectiv nu și-a dat interesul, deși doar la privat mă chema pentru ecografii. După avortul spontan suferit, am plâns foarte mult și m-a durut îngrozitor. Încă mă doare foarte mult sufletul mai ales când mă gândesc că medicul nu și-a dat deloc interesul pentru mine și copilul meu, deși îl plăteam pentru asta. Recomandarea acesteia la controlul de după avort a fost să folosesc anticoncepționale care mi-au provocat 3 săptămâni de sângerări și la control mi-a spus că am endometrioză despre care știm ce dureri și complicații dă. Mi-a picat cerul peste mine când am auzit cele spuse, m-am stresat foarte mult timp și mi-am făcut tot felul de filme/idei. Nu mai spun că, comunicarea cu acest medic era una foarte deficitară, mereu răspundea în doi peri la mesaje transmise în care îi prezentam diferite situații despre starea mea. Și vreau să subliniez faptul că mi-am ales medicul în urma unor recomandări și nu erau puține, deci după spusele altor fete era un doctor bun care mie mi-a lăsat însă un gust amar. Citeam diverse subiecte despre endometrioză pe net și mă îngrijora faptul că duce la infertilitate, mai ales că îmi pierdusem bebele. A fost o perioadă dificilă care a lăsat o amprentă foarte urâtă în sufletul meu,dar bunul Dumnezeu mi-a readus zâmbetul pe buze și în suflet în iunie atunci când am aflat că sunt din nou însărcinată. Vă voi povesti mai multe ulterior. Un lucru foarte important este să nu vă pierdeți speranța, deși este greu atunci când aștepți.