Saptamana a 19-a

Buna, puiul meu drag,

Nu ti-am mai scris de ceva vreme, partial pentru ca am avut o stare fara chef de nimic, trista si depresiva.

Dar inainte sa intru in subiect, azi facem 19 saptamani. La multi ani! Sa cresti mare si sanatos si sa ne intalnim la peste 38 de saptamani

De la aproximativ 16 saptamani m-au apucat durerile de spate, destul de intense si dese. Ma doare daca stau mult pe scaun, daca stau mult in picioare,  uneori ma doare si cand dorm (se stie ca dormitul pe o parte nu e prea bun la coloana).

Avand in vedere istoricul meu de fractura de coloana acum 3 ani si tumora in osul femural (durerea coboara uneori pe soldul stang), medicul ginecolog mi-a dat program redus la munca de la 8 ore la 6 ore. El vroia sa imi dea initial concediu de risc maternal, sa stau mereu acasa, dar stiind situatia de la munca, am ales ca deocamdata doar sa reduc programul.

Eu ma intelegeam foarte bine cu sefa mea, nu numai profesional, dar imi placea mult ca persoana si eram atasata de ea.

Ei bine, nu a reactionat frumos la cererea mea de reducere a programului, pt ca a zis ca ma stia cu sarcina normala si fara probleme...de parca problemele nu pot aparea oricand. Ea ma stia fara stari de voma si greata, ceea ce e perfect adevarat, trimestrul 1 a fost o perioada extrem de frumoasa pentru mine. Nu se aplica si pt trimestrul 2. Nu e foarte rau, nu ma plang, ci doar ca au aparut ceva probleme. Dupa vreo 3 zile de mers iara la doctori, schimbat formatul hartiilor, mi-au aprobat reducerea, dar sefa mi-a tinut o "prelegere". S-a luat de mine pe mai multe planuri, mi-a reprosat ca vorbeam la telefon cu orele, ca imi bat joc de ea si altele asemenea. Cand i-am zis ca vorbeam la telefon in pauza de miscare primita de la Medicina Muncii, mi-a replicat cu "cine ti-a dat voie sa parasesti firma in pauza aia?" Asta in conditiile in care in firma am maxim 2 metri patrat de mers. Asa ca a fost cam absurda, iar de atunci, deci de 2 saptamani nu mai vorbeste cu mine, desi avem birouri lipite, iar la firma e o atmosfera de iti vine sa iti pui streangul.

Plus ca nu mai iau nici pauzele alea de miscare. O sa imi fac curaj sa o abordez (desi mi-e lehamite pt ca m-a dezamagit ff mult, eu chiar tineam la ea) si sa o intreb daca mai sunt valabile si daca pot sa ies sa ma misc (in firma e imposibil sa te misti). Chiar si 6 ore, statul asta continuu pe scaun, ma intepeneste de spate. Noroc ca merg destul de des la baie...

Ar mai fi si varianta concediului medical, la care ma gandesc sa apelez la inceputul lui noiembrie, mai mult pe fond nervos, pentru ca atmosfera de aici imi lasa un nod in stomac.

Un alt motiv de tristete a fost ca eu nu prea te simt, pui mic si drag. Stiu ca am placenta in fata ta si atenueaza tot, dar tanjesc dupa legatura aia dintre noi. Alataieri, la 18s5z, mi-ai dat prima data un semn clar ca esti tu. Eram la calculator si ti-am simtit sutul fin pe linia chilotului. Apoi inca 3 suturi cateva ore mai tarziu. Dar numai in pozitia senzand si un pic aplecata in fata, probabil numai atunci atingi peretii uterului jos de tot, unde nu e placenta.

Ieri nu te-am mai simtit, poate cine stie, azi imi vei da un semn :)

O alta problema a fost o ciuperca de o am pe mana de vreo 2 saptamani si pe care am avut=o si in trim 1, acum a recidivat. Am fost la un dermatolog recomandat de dr nostru ginecolog. Din pacate, mi-a dat o crema ce contine numai substante interzise (betametazona, gentamicina, clotrimazol). In acest caz, prudenta si paranoia mea sa stii ca ne-au salvat. Am citit mai multe studii despre substantele respective, am decis ca beneficiul mamei nu e asa mare in comparatie cu riscul fatului, mai ales pentru o amarata de ciuperca pentru care exista alte antimicotice. Am vb si cu ginecologul si m-a sustinut in parere. E de acord sa nu folosim acea crema. Pacat de cele 2 ore state la coada si cei 100 de lei pt consult + banii pe tratamentul neluat. Am decis sa mergem mai departe cu un antimicotic care e ok in sarcina si trebuie sa ma dau cu el 3 saptamani (sa nu mai recidiveze). Ciuperca aproape a disparut acum.

In rest, sunt ok. Daca de la 16 saptamani m-am mentinut la o crestere in greutate de 3.5kg, in ultimele 4 zile am pus 1 kg pe mine, dar si burtica a crescut vizibil in aceste 4 zile. Deci cantaresc 64.6 kg (60kg inainte de sarcina). Mi-e frica putin de crestere prea mare in greutate, noi nu avem voie sa sarim de 15+ pentru ca imi poate ceda osul femural slabit de tumora si s-ar fractura. Iar de la fractura incolo sunt o groaza de complicatii...proteza de sold si altele la care nu vrem sa ne gandim. Faza e ca in ultimul timp mi-a crescut apetitul si as manca mai tot timpul.

Te pupa mami si te iubeste.