-
Primul an din viata fetitei noastre fost cel mai frumos pentru noi. De cand a aparut ea in viata noastra, traim fiecare minut la intensitate maxima.
Imi amintesc cand a zambit pentru prima data în somn.
O leganam intr-un scaun balansoar si îi cantam ca sa adoarmă. In momentul in care mi-a zambit , am tremutat din toate incheieturile.
Prinul cuvânt pe care l-a spus a fost ta-ta. Insa eu desi l-am auzit, voiam sa zica mama. Spunandu-l de cateva ori, sotul meu vine entuziasmat ,,uite mami, a zis ta -ta". La care eu ii zic... ,,da, tati stiu ca zice ta-ta...zice de o saptamana...astept sa zica ma-ma".
Prima raceala pe care a avut-o , m-a speriat groaznic. Aceasta s-a manifestat doar cu temperatura. La acel moment nu stiam ce inseamna supozitor, împachetare sau luarea temperaturii în fund.
Imi amitesc ca am plecat dimineata cu ea la un centru de permanenta si -am inceput a plange. Acolo asistentele m-au certat si m-au facut sa ma simt ultima mamă...apoi mi-au oferit ajutorul. Mi-au aratat cum se bagă supozitoarele în fund, iar temperatura fetitei a scăzut.
Comentarii