Cu Tati si burtica in concediu

Buna tuturor! Iata-ma ajunsa la jumatatea drumului. Cateva zile si deja se sfarsea si primavara. Ne aflam in ultima saptamana a lunii Mai. Am primit cea mai buna veste: prietenul meu a venit in tara, in concediu. Parca trecuse o eternitate de cand ne vazusem ultima data. El� ramasese neschimbat, dar eu incepusem sa ma rotunjesc un pic, burtica prinzand forma. Bebe avea deja 20 de saptamani. Ziua in care eu si prietenul meu ne-am revazut a fost inca un moment special. El fiind din Brasov, m-am decis sa il vizitez, iar apoi am hotarat sa mergem impreuna la mare. Ne-am pregatit cuminti bagajele (am avut grija sa punem multe gustari), iar dis de dimineata eram deja in trenul spre litoral. A fost ca o bine meritata gura de aer. Am avut timp pentru noi, iar marea ne-a ajutat sa ne punem ordine in suflet si in ganduri. Totul era nou pentru noi, timpul trecea, eram si mai aproape de a intra in rolul de parinti. Am discutat, am povestit, am trait, am experimentat� Eram amandoi plini de emotie. Il simteam impreuna pe micutul nostru baietel, facandu-si de treaba prin burtica. Totul incepuse cam prin a 18-a saptamana. Parca emotiile mele au prins viata, s-au transformat in fluturasi, ca in cele din urmau sa creasca in intensitate, semanand cu cele ale unui pestisor. Iar cand m-am revazut cu prietenul meu, bebe deja prinsese curaj, miscarile fiindu-i evidente. Nu stiu daca vi s-a intamplat, dar eram atat de entuziasmata, incat de fiecare data cand incercam sa ii iau mana si o puneam pe burtica pentru a ii simti miscarile lui bebe, orice activitate se incheia. Ia-l pe bebe de unde nu-i� Of� Era frustrant. Au trecut foarte repede acele 4 zile de concediu, dar ne-am intors cu bagajul plin- medicament pentru suflet si cu inca un task pe To do list : anul viitor sa mergem impreuna cu bebe. Si uite asa mi-am scos eu burtica la plimbare. Pentru noi marea inseamna ceva special. Punctul nostru de refugiu, de liniste, de reconectare. Sper ca si bebe sa se fi bucurat de mica noastra escapada. Ne-a avut pe amandoi aproape si l-a auzit prima data pe Tati. Si iata-ne inapoi de unde am plecat. M-am intors in Bucuresti, iar el m-a insotit. Am inceput sa ne pregatim sufleteste pentru ceea ce urma: vizita la clinica, de data aceasta pentru morfologia de trimestrul 2, ce mi-a fost recomandata in saptamana 21. Dar, despre aceasta va voi povesti data viitoare. Eu am sa ma retrag, dar va las cateva randuri pline de caldura!- �Bucuria unei mame incepe cand o noua viata se agita inauntru ... cand se aude pentru prima data o bataie mica a inimii si o lovitura jucausa ii aminteste ca nu este niciodata singura.�