Prima zapada a cazut anul acesta la noi in oras pe 28 noiembrie. Era dimineata si tati a strigat Ningeee!!! Eu am crezut ca e asa o lapovita, o burnita, cand ma uit pe fereastra, era strat mare de zapada pe jos, peste tot, peste masini, salcia din fata ferestrei, gradina, tot peisajul era alb, zapada ciufoasa si mare era pe jos si fulguia cu fulgi mai, albi, blanzi ca in povesti. Si acolo, cu tati, cu gandul la tine, toti trei la fereastra, iti comunicam si tie prin mine imaginile si atunci mami, a mai facut un snapshut pentru amintirile ei proprii cum 2 copii in pijamale privesc fericiti la fereastra cu aceeasi emotie a primei ninsori din copilarie. Am simtit emotiile tale si ale mele ca o stransoare in burtica. Aceasta amintire a plecat in clasorul meu personal si o sa iti povestesc despre el cand vei fi mai mare. Clasorul e plin de amintiri cu mine si tati imbracati saracacios, imbratisati si tu intre noi, la prima varuiala a camerei tale, la prima zapada, la miscari nastrusnice ale tale.
Copil dorit ce esti tu...!!!
Comentarii