În partea mea, era deja un nepot băiețel, în partea soțului 2 nepoți (soțul mai având încă 3 frați), asa ca toată lumea ma enerva spunand ca va fi băiat. Bunica mea era setata și ea pe băiețel, o alta mătușa la fel, de parca ar fi o tradiție sa faci neapărat primul copil băiat.
Eu mi-am dorit de când ma știu fetita, dar nu este vorba de dorit, ci am simțit ca asta mi se potrivește și mi-am imaginat dinainte de sarcina ca va fi fata.
La ecografia de 12 săptămâni mi s-a spus ca posibil sa fie băiat, nu mi s-a părut posibil, căci cred ca Dumnezeu îți dă ceea ce ti se potrivește. Eu tot cumpărăm hăinuțe de fetita, asa sigura eram.
Părinții soțului nu au crezut ca este fetita, având ei atâția fii și nepoți.
La a doua morfologie mi s-a zis ca e fetiță și asa a fost.
Eram în culmea fericirii și ziceam întruna pe drum și acasă : "este fetiță, este fetiță!"
Comentarii