De cum am împlinit 33 ani, m-a cuprins panica și pentru ca niciodată nu m-aș fi simțit pregătită să fac pasul, am hotărât cu soțul sa încercăm să facem un bebe. Am zis sa nu fie prea târziu mai ales ca aveam și sindromul ovarelor polichistice și tot auzeam ca sunt șanse mai mici sa ramai însărcinată. Dar surpriza, am rămas însărcinată din a doua încercare. Soțul era plecat din tara în momentul în care am luat testul de sarcina și am văzut cele 2 liniuțe, dar pentru ca voiam sa fiu 100% sigura nu i-am spus atunci. M-am programat la doctor, aveam 5 săptămâni, dar la ecograf nu se vedea decât sacul gestational, astfel ca am decis sa mai aștept pana apare embrionul. Am amânat sa ii dau vestea soțului pentru ca venea ziua în care împlineam 1 an de căsătorie și voiam sa afle fix în acea zi. A venit și ziua respectiva însă fix atunci m-am trezit cu sângerare la 6 dimineața. M-a sunat soțul și i-am spus ca am 2 vesti una buna : ca sunt însărcinată și una rea: ca trebuie sa merg urgent la doctor. Nici nu știa daca sa se bucure. Ajunsa la spital am făcut o ecografie și era doar sacul gestational mai mare (6 săptămâni). Abia la 7 săptămâni a apărut și embrionul și am trăit un moment emoționat în momentul în care i-am auzit bătăile inimii. De atunci s-a schimbat totul..
Comentarii