-
Am ajuns la spital, m-au înregistrat și când mi-au făcut controlul, surpriză, eram dilatata aproximativ 7 cm.
M-au dus in sala de nașteri și undeva la 3 jumate mi s-a rupt apa. De atunci au început contracțiile mai puternice, care au ținut timp de aproape o ora. Când am simțit ca bebe e foarte jos, i-am spus unei asistente, iar aceasta a chemat-o pe dna doctor.
Caldura cu care am fost primită de doctorița de la urgenta ( nu era aceeași doctorița care mi-a supravegheat sarcina) și încrederea care mi-a dat-o, m-a liniștit foarte mult. Psihic eram pregătită sa nasc.
După pregătirea sălii, a venit momentul impinsului. Am împins o data tareee. Am simțit ca bebele voia sa iasă, dar parca rămăsese înțepenit. M-au luat toate căldurile , îmi era frica sa nu pățească ceva. Atunci parca am prins o putere inexplicabila, iar a doua oara când am împins a fost din tot sufletul și am auzit un plânset de bebelus. In mâinile doctoriței stătea un bebe care tipa din toți plămânii. Atunci mi-a spus doctorița :“ Aveți un băiețel minunat, cum o sa îl cheme?!” Simplu : “Filip” .
Când l-am văzut pe Filip a trecut orice durere, și lacrimile de fericire au început sa curgă.
Comentarii