In ultimele cateva zile ma confrunt cu o stare mai ciudata. Ma tot gandesc la cum o sa arate viata mea de acum in colo, cu un copil in ea. Desi imi vin in minte o multime de momente de bucurii prin care cu siguranta o sa trecem am cumva un regret asupra perioadei de pana acum. Simt ca parca nu mi-am trait tineretea din plin si ca ar fi multe lucruri pe care imi doream sa le fi facut inainte de a avea un copil (lucruri pe care le faci cand ai mai putine responsabilitati).
Mi-as fi dorit mult sa fi calatorit mult mai mult decat am facut-o. Nu prea am putut calatori asa mult pe cat imi doream pentru ca pana acum 3-4 ani nu imi permiteam acest lucru si cand am inceput sa imi permit si sa incep sa am mai multe plimbari alaturi de sotul meu a venit pandemia si ne-a dat planurile peste cap.
Una din dorintele mele ar fi fost o saptamana de 'miere' in care sa mergem undeva mai special, sa ne reincarcam bateriile dar pentru ca am facut nunta in pandemie am amanat acest lucrur pentru urmatorul an.
Intre timp a inceput sa apara tot mai des dorinta de a face un copil si, cum toata lumea din jurul nostru ne spunea sa avem grija pentru ca nu este asa usor cum ne imaginam noi, ca se poate 'prinde' greu si ca la majoritatea a durat chiar si un an fara ca unul din soti sa aiba probleme de fertilitate, ne-am hotarat sa incercam si noi pentru a fi siguri ca putem reusi sa avem un copil. Surpriza a venit doua luni mai tarziu cand am aflat ca sunt insarcinata. Ne-am bucurat amandoi foarte mult insa pe mine m-a si luat putin panica ca am multe de facut pana la venire lui bebe pe lume pentru ca nu eram pregatita sa fie asa devreme.
Dupa mai multe zile de stari confuze si neliniste, sotul s-a hotarat ca fie ce o fi, anul asta meregem undeva in concediu unde sa ne bucuram de ultimul concediu inainte de a deveni parinti asa ca am demarat cautarile unei locatii.
Inainte de plecare avem un control pentru a verifica ca starea lui bebe este buna si ca nu il punem in pericol prin acest concediu. Speram sa fie totul bine:)
Comentarii