Incarcat in Diverse - ##pandemie #sarcina #griji
645 vizualizariAsta mai lipsea! Dupa ce ca o femeie gravida are atat de multe griji si milioane de ganduri ii invadeaza mintea zi de zi, noapte de noapte, a mai aparut si aceasta pandemie care intr-adevar este o grija pentru populatia intregului glob, dar pentru o viitoare mamica ce poarta in pantec un sufletel atat de mic, un pui de om pe care nici nu a apucat s ail stranga in brate, insa il iubeste atat de mult…
Nici nu stiu cum sa explic aceste griji excesive pe care incerc din rasputeri sa le evit, dar nu pot. Orice as face, gandul ca totul trebuie sa fie bine si ca sunt absolut neputincioasa in aceasta situatie simt ca ma copleseste din ce in ce mai tare. Stau izolata in casa de 2 luni, insa stiu ca nu este suficient. As vrea sa pot face mai mult pentru micutul meu, as vrea sa pot ajunge la toate controalele care se faceau periodic, mai ales in ultima perioada celui de-al treilea trimestru.
Ma gandesc de milioane de ori pe zi daca bebelinul este bine, daca se hraneste cum trebuie, daca e in graficul de crestere, daca are vreo problema si eu nu imi dau seama, daca, daca si daca…la nesfarsit! Imi doresc atat de mult sa il tin in brate si sa ii spun ca totul va fi bine, desi nu stim ce va fi. Uneori ma intreb daca este mai protejat in burtica decat in mediul exterior, insa faptul ca nu il pot vedea ca sa stiu ca totul este bine, ma face sa imi doresc mai mult sa il stiu in bratele mele, chiar daca cel mai probabil nu o sa stiu ce sa ii fac exact (este primul bebe), insa stiu sigur ca il iubesc mai presus de orice!
Sper sa trecem cu bine peste acest impas si sa imi strang bebelusul in brate linistita, sa fim inconjurati de liniste si iubire, sa dispara tot stresul de acum si toate grijile atat de apasatoare. Cam atat despre trairile din vremea pandemiei :(
Comentarii