-
Acum că stau acasă (am să fac o postare ulterioară și despre asta in care sa va povestesc mai multe) am mai mult timp sa scriu aici pe blog așa că astăzi m-am gândit să vă spun cum a fost experiența mea de primul trimestru. De prin săptămâna 6, deci devreme chiar, au început grețurile. Tot auzisem clasica denumire de “grețuri matinale” sau “grețuri de dimineața , așa încât la început cu cât trecea prima parte a zilei așteptam si eu sa se domolească această senzație. Nu vreau să sperii pe nimeni, pentru că trebuie să știți că fiecare sarcină este complet diferită de la femeie la femeie și chiar și la aceeași femeie diferă sarcinile foarte mult între ele. Însă la mine lucrurile nu au fost prea roz. De aceea scriu în speranța de a ridica puțin măcar moralul altor viitoare mămici care poate trec prin asta să nu creadă ca sunt singure și ca totul trece intr-un final.
Grețurile mele durau toată ziua și toată noaptea, in fiecare zi. Așa au durat pana prin săptămâna 14, când a început trimestrul 2, când nu au dispărut de tot, însă s-au diminuat considerabil. Nu aveam pofta de mâncare deloc și ma întrebam de acum dacă voi mai avea vreodată. Ma simteam descurajata, aveam momente când efectiv simteam ca nu mai pot trece prin aceste stări, însă gândul la bebe m-a făcut sa reușesc sa le depășesc câte puțin in fiecare zi. Evident ca am încercat toate remediile naturiste acceptate posibile, dar in cazul meu nu au avut efect. Colac peste pupăza, in săptămâna 8 de sarcina am făcut și vestitul covid. Nu știam de la ce ma simt mai rău, de la sarcina sau de la aceasta pseudogripa, dar in final au trecut toate 🙂 acum suntem in săptămâna 30 și voi reveni in postările următoare cu alte povestiri de pe parcursul sarcinii și de acum încolo, pentru a împărtăși cum se poate trece, nu ușor, peste o sarcina grea.
Comentarii