Bloguri

Jurnal de sarcina

Despre ziua cea mare, nașterea

  • Din păcate nu prea am stat foarte bine cu timpul și de la săptămâna 28 nu am mai scris nimic în jurnal. Au apărut multe schimbări în viața mea și a trebuit să "mă ocup puțin de mine și de sufletul meu " . Whatever... Sarcina a decurs minunat până la final, nu am avut nici un fel de problemă, burtica creștea din ce în ce mai mult și eram tot mai nerăbdătoare să-l cunosc pe bebe. Umblam precum un pinguin :)))) și nu puteam să mă aplec nici măcar să îmi iau pantalonii pe mine darămite să mă mai încalţ. Oricum, a fost frumos. Data probabilă a nașterii se apropia (22 iunie) , emoțiile creșteau din ce în ce mai mult ,îmi doream foarte tare să nasc natural iar cu cat se apropia termenul cu atât emoțiile erau din ce în ce mai mari. Bebele meu nu dădea nici un semn cum că ar vrea să vină pe lume, a venit și ziua de 22 Iunie iar eu nu aveam nici un simptom, semn, nimic. E clar că acea dată e doar orientativă și nu e neapărat obligatoriu să naști atunci, dar eu mă așteptam ca măcar să am vreun semn ceva , dar eu eram bine mersi acasă fără să simt ceva diferit fată de restul zilelor. Făceam foarte multă plimbare și mișcare în ideea că îl voi stimula pe bebe și se hotărăște să vină pe lume pentru ca eu nu mai rezistam, abia mă mișcam, temperatura de afară era insuportabilă, nopțile nu mai dormeam , burtica îmi era grea, mă apăsa foarte tare jos, mă durea spatele, picioarele îmi erau atât de umflate încât de la mărimea 35 la pantofi a trebuit să iau 37 ca să-mi fie comod și câte și mai câte. În 23 Iunie am hotărât să merg la ţară, aer curat, mișcare, liniște, etc. Probabil mișcarea și aerul curat din 23 i-au priit lui bebe că în 24 Iunie la ora 6 dimineața mi s-au rupt membranele. Aproape la ora 7 am ajuns la spital. Evident ca birocrația ne omoară și până mi s-au făcut actele pt internare a mai trecut aproape o oră. La primul control făcut de moașă mi s-a spus ca nu sunt dilatata absolut deloc , durerile erau suportabile și le aveam din 10 în 10 minute. După ce mi s-a făcut clisma am avut dureri mai puternice și erau din 5 în 5 minute, le suportam, mă gândeam că fiecare durere mă duce mai aproape de momentul în care am să-l ţin pe bebe în braţe. Fiecare control era tot mai dezamăgitor :( nu mă dilatam deloc iar pe lângă asta bebe nu era poziționat cu capul "pe canal "(cum zicea dr.), ci era într-o parte (asta mi-a zis și la ultimul ecograf dar am sperat până în ultima clipă că bebe se va așeza cum și unde trebuie ) nu am avut noroc. Într-un final ,împreună cu doctorul am luat decizia de a face cezariană. Puteam să încerc natural dar șansele de a ajunge la cezariana erau de 80% și atunci am hotărât să o facem direct. Pierdusem deja și lichidul și riscurile se adunau, așa că mi-am luat inima în dinți și am zis "asta e, poate așa vrea Dumnezeu și așa vrea puiul meu să vină pe lume " . Am ajuns în sala de operații unde m-au cuprins toate emoțiile, frică, groază, panică, pe toate le-am avut. Mi s-a făcut rahianestezia și a început calvarul pentru mine, zic calvar pentru că nu i-am dat nimic anestezistului și aici mă refer la acea mită cu care s-au obișnuit majoritatea cadrelor medicale și din această cauză a vorbit aiurea și m-a făcut să cred că nu prea e sigur pe el dacă îmi dă corect injecția în coloană. Evident că m-am panicat și mi s-a făcut rău pe masa de operații, gândindu-mă că voi rămâne invalidă pentru că anestezistul nu mi-a administrat bine anestezia. Am primit puţin oxigen și mi-am mai revenit puțin, auzisem cum m-au tăiat, da, se aude exact cum ai tăia o hârtie :o, apoi imediat mi-a spus asistenta de la capul meu ca urmează să-l scoată pe bebe și voi simți acest lucru. Da, într-adevăr am simțit când l-a împins doctorul din partea de sus și când l-a scos, dar totul a fost suportabil datorita faptului ca eram amorţită. La 11:40 a venit pe lume puiul meu care a avut 3050 kg și 48 cm. Când l-am văzut am uitat de toate, eram așa fericită că puiul meu e bine. Am fost dusă în salonul unde am așteptat să treacă efectul anesteziei după care m-au transferat pe secția maternitate. Ei bine, de aici a început noua mea viață de mămică. În primă fază mi-a fost adus copilul să-l mai văd și să încerc să-l pun la sân apoi din a doua zi mi l-au lăsat la mine și mi-am intrat serios în rolul de proaspătă mămică. Deșii îmi era foarte greu sa ma ridic din pat și să mă ocup de bebe pentru că mă durea îngrozitor operația, mi-am luat inima în dinți și am zis ca pentru puiul meu trec și prin foc. Bun venit puiule, eu sunt îngerul tău păzitor și voi fi lângă tine mereu. Te iubește mama! :*

Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Despre ziua cea mare, nașterea

    Din păcate nu prea am stat foarte bine cu timpul și de la săptămâna 28 nu am mai scris nimic în jurnal. Au apărut multe schimbări în viața mea și a trebuit să "mă ocup puțin de mine și de sufletul m...
  • Dureri de burtă

    28 de săptămâni în care nu am știut ce înseamnă durerea și simptomele de sarcină. Probabil era prea frumos ca sa merg asa până la capăt și bebe s-a gândit că ar fii timpul să-mi dea câteva emoții, de ...
  • Cumpărături pentru bebe

    Cu pași mărunți dar repezi ne îndreptăm spre frumoasele clipe, momente, trăiri numite naștere, cunoașterea bebelușului și ţinerea lui la piept. Așa că, pentru aceste minunate momente trebuie să ne pr...
  • Geanta bebelușului și oiţa Plușica

    Azi am primit geanta bebelușului. M-am bucurat atât de tare de ea mai ceva ca un copil de o jucărie nouă :)) Sunt foarte încântată de tot ceea ce conţine mai puţin de doua produse care din păcate sunt...
  • 25 săptămâni de sarcină

    Cu pași mărunți dar repezi am ajuns la 25 săptămâni și 2 zile de sarcină. Parcă mai ieri stăteam cu testul în mână... :) Important e ca pana acum totul a decurs asa cum trebuie și așa cum mi-am dori...

Din aceeasi categorie...

  • El este Vladut

         Ieri trebuia sa vina bebe pe lume. Trebuia. Dar nu a venit. Pentru ca a venit acum 2 saptamani, pe 15 noiembrie. Dar mai bine sa va povestesc cum a fost...     Dumin...
  • Bebe la 40+1

    Am fost la control la 40 saptamani (joi 2.12.2021)deoarece bebe nu venea ,ajunsă acolo domnul doctor acesta a constatat că bebe nu mai era chear cum trebuia și nici coborât în pelvis,pe lângă asta și...
  • Prima mea minune Eva

    In drum spre munte, mi am adus aminte de nasterea primei mele fetite Eva. M am emotionat iar teama ma cuprins..cand mi am adus aminte de travaliul destul de greu prin care am trecut. Am nascut pe cale...
  • S-a născut minunea noastră

    In săptămâna 38 și câteva zile am fost la control la cabinetul medicului ginecolog care mi a monitorizat sarcina și cu care trebuia sa nasc. Nimic nou, bebe tot cu cordonul după gât, colul începuse sa...
  • A venit bebe

    . Am pornit catre spitalul Universitar cu cateva dureri si am avut norocul ca domnul Doctor PETEU CRISTIAN , cel care imi monitorizase toata sarcina sa fie de garda , dupa un scurt control s-a optat p...
  • 21 10 2020

    A sosit ziua cea mare se pare. Am ajuns la control de rutina care s.a dovedit a fi defapt.... Nașterea. Cezariana de urgenta
  • Cu primul bebe la spital

    Am nascut pe 18 iunie 2019 primul baietel. M-am trezit la 3 ca mi s-a rupt apa. L-am trezit pe sot si ne-am dus imediat la spital. Imi amintesc ca aveam dureri mari dar stiam ca nu dureaza mult, si as...
  • prima nastere

    Desi anii au zburat ca vantul si ca gandul, momentul nasterii este de neuitat pentru orice mamica...si culmea partile grele parca se sterg cu un burete magic (la fel ca acela din reclame care se lauda...
  • Momentul mult așteptat

    La 39 de saptamani si 3 zile puiul meu a decis sa-si faca aparitia in vietile noastre. A fost cel mai minunat moment din viata mea! De atunci sunt cea mai fericita si implinita femeie, iar viata noast...
  • cum sa nasc

    Incep gandurile si negocierile cu dna dr. despre cum e mai bine sa nasc. Gandul meu este sa nasc prin cezariana, avand in vedere prima nastere naturala...daaaar dna dr nu este de acord, incearca sa ma...