-
Simt sa scriu aici, sa ma descarc putin....
Aseara pentru prima oara de când sunt însărcinată am "experimentat" nervii sarcinii.
Soțul meu a mai fost căsătorit și din acea căsătorie au rezultat 2 copilași, copii pe care eu ii iubesc ca și cum ar fi ai mei. Ei locuiesc cu mama lor iar cu tatăl lor au program de vizita și vacantele se împart. Înainte locuiam în același oraș și vizitele erau mai dese, dar ulterior noi ne-am mutat în București iar vizitele s-au mai rărit putin. Eh... problema e ca...mama copiilor nu se ocupa de educația lor deloc, de atât timp am văzut și auzit o gramada de lucruri din partea ei, face multe faze aiurea și urate, nu are grija de copiii, la un moment dat i-a întors împotriva tatălui lor și multe alte faze urate. Tatăl copiilor (soțul meu) își dorește sa ia copiii doar ca doamna nu vrea sa ii cedeze din multe motive, dar nicidecum ca ar interesa-o prea mult de ei. În prezent băiatul este la noi de ceva timp, iar fata fiind mai mare a fost trimisa din tabăra in tabăra, iar acum este la bunicii materni, deoarece mama copiilor e plecata numai prin vacante și are chef de petreceri mai ales acum fiind vara. În fine... trecând la problema mea... copiii din păcate au un comportament foarte aiurea, ei acasă la mama lor nu fac altceva decât sa se uite pe telefon sau tv la desene, nu fac nicio activitate, rar ii scoate în parc și sunt oarecum mai sălbatici când vine vorba de a se împrieteni sau juca cu alți copii plus alte chestii. Acum fiind băiatul la noi, eu am zis sa ii fac oarecum un program zilnic, sa coloram împreună, sa desenam, sa ne jucam, mai un desen dar nu toată ziua, când se mănâncă sa fie tv-ul stins și etc. Țin sa menționez ca și copiii ma îndrăgesc și eu pe ei, doar ca acum... fiind doar băiatul la noi, este și mai răsfățat, orice am încercat sa fac benefic pentru el, m-a jignit... ba ca sunt rea, ba ca nu ma iubește nici pe mine nici pe frățiorul lui din burtica de la mine, ba ca sunt maimuță,etc. Inclusiv pe soțul meu îl jignește desi ii face toate poftele. Iar aseară efectiv am răbufnit, pentru ca el vrea sa facă numai ce vrea el, soțul pe de cealalta parte il rasfata pana intr-un punct și îl înțeleg, pentru ca e dornic sa stea cu el. Dar nu mi se par normale fazele astea, și efectiv aseara am răbufnit și i-am zis ca nu imi place comportamentul băiatului, ca simt ca orice as face bun pt el, el ma considera rea și toate cele, i-am zis ca o sa fac exact ca mama lui, sa il las sa se uite toata ziua la desene. Si m-am exprimat la nervi poate putin mai aiurea, iar soțul s-a supărat. Si pentru prima oara de când sunt însărcinată oarecum am dormit certați, nu stiu cum sa mai gestionez situația acum. Nu imi place deloc ca suntem certați, ma dor toate. Îl îndrăgesc foarte mult pe băiat, si pe fata la fel, dar acum cu sarcina mi-am dat seama ca nu mai suport unele faze pe care inainte le mai inghiteam ca știu ca nu este vina lor pentru comportamentul pe care îl au...
Dar acum nu știu ce sa fac, si imi vine și sa plang din orice, ma simt singura și am multe stari care m-au năvălit asa plus ca nu ma simt fizic asa bine, am si deficienta de fier si simt ca uneori nu mai pot....e pentru prima oara....
Comentarii