ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Incarcat in Saptamana 6 - #rug?ciune #saptamana 6 #probleme sarcina
893 vizualizariBuna seara tuturor si lectura placuta.
Despre ce incident era vorba data trecuta? Mda… a fost intr-o dimineata de sambata o mare hemoragie cu cheaguri ce n-am mai vazut niciodata. M-am panicat instant, m-am pus pe plans si am sunat-o de urgenta pe doamna doctor sa imi spuna ce sa fac. Norocul meu a fost ca dansa avea programari in acea zi la clinica si mi-a spus ca ma poate vedea doar daca ajung acolo pana la ora 12. M-am oprit cu greu din plans, m-am pregatit rapid cat am putut de bine si ne-am suit in masina sa ajungem la Bucuresti la timp.
Pe drum abia daca il auzeam pe sotul meu vorbind, cred ca ii raspundeam automat, pentru ca ma gandeam la un singur lucru, printre tonele de “Tatal nostru” pe care mi le insiram in minte: “Daca totul e bine la control, am sa citesc in fiecare zi cate un acatist in semn de multumire si de linistire interioara ca totul va fi bine pana la capat”.
Cu acest gand, am intrat in cabinet si imediat doamna doctor s-a uitat ecografic la bebe, care era intr-o situatie de 50-50… De ce spun asta? Pentru ca saculetul vitelin in care tocmai trebuia sa se formeze bebelusul nu era prins de uter suficient si riscul de a pierde sarcina era foarte mare. In secunda doi, doamna doctor mi-a sugerat ca ar fi mai bine sa intru intr-un concediu fortat, sa stau acasa, la pat in special, fara drumuri (naveta) la serviciu, stress si alergatura. Asta se intampla sambata la pranz. In cabinet nu am intrat singura (inca nu incepuse pandemia), ci cu matusa mea, care este medic pediatru si care mi-a spus cand am iesit ca trebuie neaparat sa iau concediu, lucru pe care nu voiam sa il accept, pentru ca job-ul parea atunci sa fie mai presus de orice. Imi tot spuneam ca trebuie neaparat sa merg luni la serviciu sa anunt, sa imi aranjez treburile, sa las celei care venea in locul meu tot ce era nevoie pentru bunul mers al activitatilor si tot asa… Aproape ca m-am certat cu matusa, care o tinea pe a ei cu concediul, neintelegand ca teoretic nu aveam cum sa lipsesc, ca nu avea cine sa vina sa imi tina locul…
Si asa am pornit inapoi spre casa, fericita ca totusi toate sunt la locul lor, ca bebele este acolo, ca ii bate inimioara s.a.m.d. Salvarea mea a venit insa de la medicul de familie, caruia i-am solicitat parerea in acea dupa-amiaza si care mi-a spus franc sa nu ma mai gandesc la a mai face un drum periculos luni la munca si inapoi, ci sa sun imediat directorul, sa anunt situatia si sa raman cuminte acasa, pentru ca “nimeni nu e de neinlocuit” si bebelusul e mult mai pretios decat orice altceva. Asa de bine m-a convins si m-a asigurat ca totul se va rezolva si la serviciu, ca am dat mesaje si telefoane in toate partile sa anunt intrarea mea de urgenta in concediu si sa gasesc o persoana de incredere care sa mearga in locul meu. Imi aduc bine aminte tonul vocii doamnei director, care nu a fost deloc incantata de anuntul meu. Spre norocul meu, stia deja de incercarile mele anterioare si a acceptat, intrucat cunostea dificultatile de a ramane insarcinata pentru anumite femei. Si asa, pana duminica seara, am anuntat si la serviciu, am gasit si persoana potrivita care sa mearga in locul meu (care si-a facut treaba foarte eficient si careia ii raman profund recunoscatoare!) si am si ramas linistita acasa, sa imi salvez puiul.
In orice demers este nevoie de foarte multa tarie de caracter, de hotarare, de curaj, de ambitie, de sfaturi utile si la timpul potrivit, de persoane echilibrate in jur, de vointa, stapanire de sine si mult ajutor de la Dumnezeu. In ciuda a ceea ce am mai citit pe anumite forumuri de discutii, unde se spunea ca rugaciunea este o pierdere de timp sau ca este complet inutila, ea este cea care ma linisteste cand mai am ganduri albastre, care ma alina si ma stabilizeaza cand simt ca ajung la liman sau care imi alunga fricile si gandurile negre, pe care oricine le poate avea, in cele mai ciudate momente.
Ii multumesc lui Dumnezeu ca imi asculta rugile si ii multumesc si sotului meu ca este alaturi de mine si ma sustine si imi arata calmul lui interior cu privire la bunul mers al bebelusului in fiecare clipa, de parca ar vedea mereu ce se intampla pe-acolo!!!
(Voi continua cu ecografiile si alte aspecte interesante ale sarcinii mele.)
Comentarii