Bloguri

Jurnal de sarcina

Sperietura mare...

  • Buna seara tuturor si lectura placuta.

    Despre ce incident era vorba data trecuta? Mda… a fost intr-o dimineata de sambata o mare hemoragie cu cheaguri ce n-am mai vazut niciodata. M-am panicat instant, m-am pus pe plans si am sunat-o de urgenta pe doamna doctor sa imi spuna ce sa fac. Norocul meu a fost ca dansa avea programari in acea zi la clinica si mi-a spus ca ma poate vedea doar daca ajung acolo pana la ora 12. M-am oprit cu greu din plans, m-am pregatit rapid cat am putut de bine si ne-am suit in masina sa ajungem la Bucuresti la timp.

    Pe drum abia daca il auzeam pe sotul meu vorbind, cred ca ii raspundeam automat, pentru ca ma gandeam la un singur lucru, printre tonele de “Tatal nostru” pe care mi le insiram in minte: “Daca totul e bine la control, am sa citesc in fiecare zi cate un acatist in semn de multumire si de linistire interioara ca totul va fi bine pana la capat”.

    Cu acest gand, am intrat in cabinet si imediat doamna doctor s-a uitat ecografic la bebe, care era intr-o situatie de 50-50… De ce spun asta? Pentru ca saculetul vitelin in care tocmai trebuia sa se formeze bebelusul nu era prins de uter suficient si riscul de a pierde sarcina era foarte mare. In secunda doi, doamna doctor mi-a sugerat ca ar fi mai bine sa intru intr-un concediu fortat, sa stau acasa, la pat in special, fara drumuri (naveta) la serviciu, stress si alergatura. Asta se intampla sambata la pranz. In cabinet nu am intrat singura (inca nu incepuse pandemia), ci cu matusa mea, care este medic pediatru si care mi-a spus cand am iesit ca trebuie neaparat sa iau concediu, lucru pe care nu voiam sa il accept, pentru ca job-ul parea atunci sa fie mai presus de orice. Imi tot spuneam ca trebuie neaparat sa merg luni la serviciu sa anunt, sa imi aranjez treburile, sa las celei care venea in locul meu tot ce era nevoie pentru bunul mers al activitatilor si tot asa… Aproape ca m-am certat cu matusa, care o tinea pe a ei cu concediul, neintelegand ca teoretic nu aveam cum sa lipsesc, ca nu avea cine sa vina sa imi tina locul…

    Si asa am pornit inapoi spre casa, fericita ca totusi toate sunt la locul lor, ca bebele este acolo, ca ii bate inimioara s.a.m.d. Salvarea mea a venit insa de la medicul de familie, caruia i-am solicitat parerea in acea dupa-amiaza si care mi-a spus franc sa nu ma mai gandesc la a mai face un drum periculos luni la munca si inapoi, ci sa sun imediat directorul, sa anunt situatia si sa raman cuminte acasa, pentru ca “nimeni nu e de neinlocuit” si bebelusul e mult mai pretios decat orice altceva. Asa de bine m-a convins si m-a asigurat ca totul se va rezolva si la serviciu, ca am dat mesaje si telefoane in toate partile sa anunt intrarea mea de urgenta in concediu si sa gasesc o persoana de incredere care sa mearga in locul meu. Imi aduc bine aminte tonul vocii doamnei director, care nu a fost deloc incantata de anuntul meu. Spre norocul meu, stia deja de incercarile mele anterioare si a acceptat, intrucat cunostea dificultatile de a ramane insarcinata pentru anumite femei. Si asa, pana duminica seara, am anuntat si la serviciu, am gasit si persoana potrivita care sa mearga in locul meu (care si-a facut treaba foarte eficient si careia ii raman profund recunoscatoare!) si am si ramas linistita acasa, sa imi salvez puiul.

    In orice demers este nevoie de foarte multa tarie de caracter, de hotarare, de curaj, de ambitie, de sfaturi utile si la timpul potrivit, de persoane echilibrate in jur, de vointa, stapanire de sine si mult ajutor de la Dumnezeu. In ciuda a ceea ce am mai citit pe anumite forumuri de discutii, unde se spunea ca rugaciunea este o pierdere de timp sau ca este complet inutila, ea este cea care ma linisteste cand mai am ganduri albastre, care ma alina si ma stabilizeaza cand simt ca ajung la liman sau care imi alunga fricile si gandurile negre, pe care oricine le poate avea, in cele mai ciudate momente.

    Ii multumesc lui Dumnezeu ca imi asculta rugile si ii multumesc si sotului meu ca este alaturi de mine si ma sustine si imi arata calmul lui interior cu privire la bunul mers al bebelusului in fiecare clipa, de parca ar vedea mereu ce se intampla pe-acolo!!!

    (Voi continua cu ecografiile si alte aspecte interesante ale sarcinii mele.)


Comentarii

0 comentarii

Comentarii Publice

Poti sa comentezi si anonim (vezi casuta la final dupa ce scrii mesajul)
 

Mesaje de la acelasi autor

  • Bine ai venit, bebelusul nostru drag!

    Buna seara, draga cititor! Si S?RB?TORI FERICITE! Da, stiu! Si eu credeam ca voi scrie mult mai devreme, insa acomodarea s-a produs lent dupa ce am ajuns acasa de la maternitate si am aflat si noi, c...
  • Ultima ecografie

    Buna ziua, draga cititor! Parca am avut o presimtire… Ce bine e sa fii prevazator si sa umbli pregatit cu toate cele! Am ajuns la ultima ecografie de la clinica si in sfarsit am stabilit data ...
  • Geanta bebelusului

    La buna reintalnire! Iata vestile bune: tocmai am primit azi dimineata Geanta bebelusului! Spre marea mea incantare, contine o mare diversitate de pliante, creme si lotiuni extrem de utile pentru un ...
  • Ecografie de monitorizare

    Buna ziua! Am ramas datoare cu detaliile de la ecografia din 4 septembrie – a fost haios, pentru ca am intrebat-o pe doamna doctor daca bebe “si-a dat jos fularul” si am ras impreun...
  • Ecografie obisnuita, dar importanta

    Buna seara si la buna-reintalnire! Zilele trecute am fost la clinica, la o ecografie de control, din cele care urmeaza a fi efectuate cam la 2 saptamani deja. Bebelusul este in continuare bine, crest...

Din aceeasi categorie...

  • Surpriza neasteptata dar binevenita 🧸

    Prima zi din octombrie este si cea care ne-a dat vestea neasteptata ca in anul ce vine vom fi o familie un pic mai extinsa..hop top, vom fi 3 (ca si nr testelor de sarcina 🤭). Pe langa avalansa de sen...
  • Bebe a vrut sa-și facă simțită prezența

    Atunci când am aflat despre bebe( 4 sapt de sarcina), am decis sa nu împărtășesc aceasta bucurie și cu cei de la serviciu, am dorit mai întâi sa aflu ca bebe este bine, iar apoi sa împărtășesc treptat...
  • 6 saptamani de sarcina

    Buna ziua! Incep jurnalul de sarcina cu a6a saptamana! De ziua mea(30 de ani) am primit unul dintre cele mai frumoase cadouri! Am aflat cu cateva zile inainte ca sunt insarcinata! Noi mai avem un baie...
  • Nunta noastră

    Eram însărcinat in 6 săptămâni aproximativ și aveam nunta 🙈 nu știam decât eu și soțul meu ca urmează sa vina minunea pe lume , eram foarte stresați și agitați sa iasa totul bine in privința nunți dar...
  • O zi obișnuită cu burtică

    Bună,bebe.Suntem tot în săptămâna 6 de sarcină și tu ai 4 săptămâni. Am decis să venim la bunicii tăi la munte împreună cu frățiorii tăi. Mami se simte obosită și aerul puternic de munte cred că ne fa...
  • Confirmarea sarcinii (1)

    La o zi după ce am am aflat că sunt însărcinată, am reușit sa îmi fac programare la medicul ginecolog pentru a confirma ecografic sarcina. Am ajuns în cabinet și surpriză (neplăcută), la ecograf se ve...
  • Primul test pozitiv

    Bună, dragi mămici! Din luna decembrie a anului trecut ne doream sa devenim părinți, însă după câteva încercări eșuate, dupa teste de sarcina negative, dupa teste de ovulatie zi de zi, am zis sa lasam...
  • Primul test pozitiv !

    Cu o seară înainte să îmi treacă prin minte să-mi cumpăr un test, citeam despre copii, fiindcă a fost dorit. Îmi doream sa știu cât mai multe lucruri despre sănătatea lui și modul de creștere. A doua...
  • O zi obișnuită se transformă într-o zi de neuitat

    O zi obișnuita de munca în care mă întorceam obosită de la serviciu, ignorând toată zarva din jurul meu și aproape că mă scufundam în paltonul meu maroniu, pufos. La un moment ...
  • Primul trimestru

    După confirmarea sarcinii și pana la finalul săptămânii doisprezece pot spune ca am avut o sarcina foarte ușoară. Fără prea multe simptome, doar o oboseala accentuata. Pot spune ca am fost noroc...