-
Puține sunt lucrurile care îmi displac mai mult decât vorba asta românească “o mamă simte”. Se presupune că trebuia să simt sexul copilului (s-a întâmplat sa fie ceea ce ne doream mai mult pentru primul bebe) sau faptul că timp de doua săptămâni am avut o zonă de decolare (care s-a remediat rapid cu tratamentul potrivit). Se presupun multe, dar iată ca atunci când vine vorba de simțire, mă caracterizează un mare NE, poziționat anterior. Am ajuns să am o alergie cronică la ideea aceasta de “trebuie să… ceva”. Nu trebuie să… nimic. Dacă din punct de vedere intuitiv unele din noi avem mai multe reușite, iar altele mai puține, asta nu ne împarte automat în mame mai bune sau mai puțin bune. Sunt de părere că trebuie sa fim cât mai raționale în această perioadă, deoarece nu puține sunt persoanele care se vor gândi să ne ofere fel și fel de sfaturi, nesolicitate mai ales, sau chiar transpuse într-o notă pesimistă, care mai mult rău ne fac decât bine. Dacă sunt de acord cu ceva în ceea ce privește ideea “de a simți” este aceea că totul ține strict de experiențele personale ale fiecăreia în parte, instinctul matern începând într-adevăr sa își facă simțită prezența. Recomand ca sfaturile primite din exterior să fie filtrate și aplicate doar dacă rezonează cu modul în care dorim să acționăm, dincolo de faptul că trebuia sau nu “să simți”.
Comentarii