-
Am urcat în sala de operații pregătită pentru cea mai frumoasă întâlnire din viața mea.
Doctorița anestezistă mi- a explicat foarte bine tot ce urma să se întâmple. M- am descălțat, am urcat pe masă în șezut și dânsa mi- a făcut anestezia. Mărturisesc că nu a durut exagerat, ca o recoltare de analize normală. M- au așezat cu capul in jos, o asistentă mă ținea de cap, anestezia s- a făcut în spate, în partea de jos. Am simțit o înțepătură, apoi cum coboară anestezicul din fund spre tălpi și apoi o altă înțepătură. Aici a fost o problemă din cauză că, m- am tras puțin crezând că e gata și a trebuit să repete procedura. Dar totul a fost absolut suportabil. Din acel moment nu mi-am mai simțit picioarele. Am fost urcată pe masa de operații. Pe mâna stângă aveam oxiometru, pe dreapta tensiometru. Am simțit cum doctorul m- a curățat și m- au dat cu betadină și din acel moment eu nu am mai simțit nici durere, nici tras, nici împins. Doar ca și cum masa de operații s- ar mișca permanent stânga dreapta cu mine. Parcă zburam. Am avut tensiunea puțin mai mică și buzele uscate, dar după ce am auzit că au scos bebelușii, eram de- a dreptul topită. Primul de 4000 de grame, iar al doilea de 3400 de grame. Doi băieței, mari, sănătoși și frumoși. Doar al doilea a plâns. Amândoi au luat nota 8 la naștere și m- au făcut cea mai împlinită mămică. Moașa mi i- a pus pe ambii la piept și ne- a făcut poze. Eu am apucat să mă uit doar dacă sunt bine amândoi după care au plecat. Nu am simțit când am fost cusută, eram ușor amețită, dar nu simțeam dureri.
Abia așteptam să se termine să îmi revăd copiii. Pentru mine a fost o operație foarte ușoară. Nu plăcută, dar mai mult decât suportabilă. Poate și din cauza tensiunii scăzute. După operație așteptam doar să mă pot ridica repede din pat pentru a merge să îmi văd copiii.
Comentarii