Ne apropiem cu pasi repezi de marele eveniment....Zilele si noptile sunt din ce in ce mai lungi, iar asteptarea a devenit chinuitoare.Abia astept sa-mi strang in brate cele doua buburuze. De altfel, zilnic ma gandesc la momentul in care doctorul imi va da cele doua minuni sa le vad. E un vis, dar sigur, visele devin realitate.
Cu mari emotii, astazi am fost la o ultima discutie cu doctorul care imi monitorizeaza sarcina. Chiar daca am doar 33 saptamani, si speram ca micutii sa mai stea in burtica, noi am planificat totul. Ce poate fi mai frumos decat sa-ti strangi pruncii in brate si sa stii ca poate nu vei mai urca la etajul 6 (la terapie intensiva). Suntem increzatori, gandim pozitiv si credem ca Dumnezeu va avea grija de noi toti. Va iubesc, ingerasii mei!
Comentarii