Zile bune, zile proaste

Sarcina e cu adevarat o aventura, o binecuvantare, o minune, insa nu e deloc o perioada usoara, nici o veselie constanta. Sarcina inseamna in primul rand multa responsabilitate, disciplina si rabdare.. Rabdare, sa iei fiecare zi asa cum e si sa te stradui sa o faci cat mai frumoasa chiar si atunci cand hormonii isi fac de cap si te intorc pe dos in feluri greu de inteles pentru cei din jur, rabdare ca minunea care creste in tine sa treaca frumos si sanatos prin toate etapele de dezvoltare, pana cand va veni pe lume, disciplina, sa te odihnesti suficient, sa mananci sanatos, sa iti iei vitaminele si tratamentele constant si la timp, sa nu treci peste controalele medicale, si analizele de rutina, sa  te asiguri ca faci tot ce e omeneste posibil ca puiul tau sa vina pe lume cat mai sanatos, la finalul celor 40 de saptamani!

Avem insa zile mai bune si mai vesele si zile mai dificile.. ultimele zile am fost atat de intoarsa pe dos incat abia ma recunosc. Probabil ca e un amestec, de lipsa de somn ( pentru ca toata noaptea navetez la baie, ma rostogolesc de pe o parte pe alta in cautarea unei pozitii cat de cat confortabile, bebelina e foarte activa chiar si noaptea, si loveste cu putere, se rasuceste si apasa pe tot ce nimereste in drum, ceeace nu e mereu placut), hormoni de sarcina care provoaca niste stari de furie, pe care efectiv nu reusesc sa le controlez, stres ( ca orice viitoare mamica ma ingrijorez, si imi doresc ca totul sa decurga bine, apoi mai e si bebelina mai mare care isi cere drepturile si are nevoie de multa atentie, peste ele vine casa in constructie, si evident cele zilnice pe care nu mai reusesc nici cum sa le duc la capat). 

Nu stiu alte mamici cum sunt, dar eu, cu cat ma apropiu de termen parca ma simt tot mai rapusa de o multime de simptome, care mai de care mai putin feminine.. de la gazele pe care le scap si cand ma aplec sa imi leg sireturile ( cu maare dificultate), pana la scaparile de urina la fiecare stranut sau puseu de tusa, la scurgerile din ce in ce mai abundente, la care mai nou sau adaugat niste mancarimi teribile, care nu ma lasa nici noaptea sa dorm.. 

Ma simt din ce in ce mai frustrata, ca nu reusesc sa ma descurc singura cu una alta, cum ar fi taiatul unghiilor de la picioare ( l-am rugat odata pe sotul meu, dar a fost dezastru, epilat, incaltat, ridicat obiecte mai mari), nu reusesc sa imi iau singura nici lenejeria doar sprijinita de dulap, apoi vin poftele, dulce, mult dulce ( eu care in mod normal nu consum dulce decat foooarte rar), acum inchid si deschid sertarul cu dulciuri mai ceva ca un copil. Nu mai suport nici un sutien, nici un pantalon cu elastic cat de cat mai stramt, abia mai pot conduce, pentru ca nici pe scaun nu pot sta comod. 

Una peste alta.. am si eu, zile mai bune si zile mai proaste, uneori rad cu gura pana la urechi si ma simt binecuvantata din cap pana in picioare pentru tot ce mi-e dat sa traiesc, alteori, ca azi.. nu reusesc sa ies din pijama, si imi vine sa stau doar in varful patului, sa ma uit in gol. Hehe.. evident, ca nu mai e demult posibil un asemenea lux, cand ai deja in grija un titirez de 2 ani, care canta, danseaza si te striga din 5 in 5 minute.. mami.. maaami.. maaaaaamiii.. si cand ma gandesc ca peste 2 luni, vor fi doua, ma ia cu transpiratii!