Incarcat in Diverse - # #trombofilie sarcina
458 vizualizariSarcina cu trombofilie nu e una deloc usor de dus! Eu am facut analizele pentru depistarea mutatiilor genetice imediat cupa ce am pierdut prima sarcina, asta desi medicii recomanda efectuarea lor doar la a doua sau a treia sarcina pierduta. Eu insa nu mai aveam nici timp nici putere sa mai trec printr-o pierdere. Aveam 35 de ani si tocmai pierdusem o sarcina pe care mi-o dorisem enorm de mult, plecasem in luna de iere doi si am venit trei! Ne-am bucurat cu totii foarte mult la aflarea vestii pentru ca incercam de mult sa raman insarcinata. Bucuria nu a durat mult, la nici noua saptamani pierdeam sarcina. A fost o perioada trista, neagra pentru mine, au trecut luni de zile pana sa imi revin si incercam sa caut raspunsuri, de ce? de ce mie? cum sa fac sa nu mai trec prin asta? Asa ca am rugat medicul sa ma indrume si sa facem o serie de analize. Am verificat cu un drum si tiroida, care se pare ca nu functiona nici ea tocmai corect, si mutatiile genetice legate de trombofilie, unde am gasit patru vinovate!
Acum stiam ce am de facut, ma simteam mai pregatita, mai linistita.. au trecut insa inca doi ani pana sa raman din nou insarcinata, in tot acest timp am facut zeci de ecografii, am luat vitamine, aspirina, hormoni de stimulare ovariana, iar cand eram pe punctul de a renunta, a aparut minunea! Noua luni am respecat tratamentul hematologului si totul a fost bine!
Acum la a doua sarcina, sunt si mai linistita, seara de seara imi fac injectia in burta cu Clexan, uneori merge repede si usor, altteori ma intep si de 4/ 5 ori pana gasesc un loc potrivit ( daca burtica e contractata e destul de dificil si dureros), odata la cateva luni fac analize specifice pe care le verifica dr hematolog, si stiu si sunt impacata ca nasterea va fi prin cezariana ( daca nu intervine ceva), cel mai probabil prin saptamana 38 de sarcina.
Devine obisnuinta, si poate de aceea nu mai pare atat de dramatic, dar te mai trezeste la realitate cate un hematom, o sangerare, urmele acelor, zecile de seringi din cosul de gunoi ori vocea fetitei mai mari care ma mai surprinde cateodata si imi repeta "Nu doare mami!" apoi ma uit la ea si ma umplu de bucurie pentru ca stiu ca merita tot efortul!
Comentarii