Surpriza asteptata

Desi aveam un bebelus, simteam ca imi doresc inca unul. Eu sunt singura la parinti si mi-am zis ca nu vreau asta si pentru copilul meu. Atat eu, cat si sotul meu ne-am gandit ca ideal ar fi ca intre cei doi frati sa fie o diferenta de varsta cat mai mica. Recunosc, initial eu imi doream mai tare ca sotul meu, dar situatia s a schimbat rapid si vedeam ca si el vrea la fel de tare ca mine sa avem inca un bebe cat mai curand. Prima data am ramas insarcinata foarte, foarte usor. Acum insa a durat ceva. In primul rand am fost la medic sa ii cer acordul. Mi-am zis ca nu vreau sa risc nimic. Am vrut parerea doctorului fiindca nascusem prin cezariana si aveam nevoie sa ma asigur ca sunt complet vindecata. Ne-a spus sa asteptam un an, ceea ce am si facut. Dupa ce au trecut cele 12 luni de asteptare,ne-am pus pe treaba. Insa nu a mai fost asa usor ca la prima sarcina. In fiecare luna, in care vedeam ca n-am fost alesi sa fim din nou parinti, ma simteam descurajata. Plangeam si plangeam. Imi strangeam puiul in brate tare, tare si ma gandeam de ce nici luna aceasta nu s-a intamplat. Dupa trei luni, iata-ma ca faceam din nou testul de sarcina. Un test de sarcina ultrasensibil ( facusem cateva zeci in ultimele luni) ca de obicei, fiindca nu aveam rabdarea sa imi intarzie menstruatia. De asemenea, ma gandeam ca poate inca sarcina este prea mica si am nevoie de un test cu o sensibilitate mare. Stiu ca ii dadusem baiatului meu sa manance, sotul era in bucatarie manca micul dejul ce tocmai il pregatisem, iar eu in baie speramd ca luna aceasta se va intampla minunea. Am facut testul. Nici nu aveam nevoie sa citesc instructiunile fiindca devenisem experta( sau cel putin asa credeam eu ).M-am uitat la test, am vazut o liniuta. L-am lasat pe dulap si am zis ca am sa il arunc dupa ce mananc fiindca simteam nevoia sa imi inec amarul cu ceva dulce. M-am dus in bucatarie, am mancat alaturi de sotul meu, am spalat vasele, m-am jucat cu copilul si apoi mi-am amintit de test ca trebuie sa il arunc. In ziua aia mi-am refuzat dreptul de a plange. Eram foarte suparata ca si de data aceasta este negativ, dar nu am vrut sa mai plang. Am zis ca trebuie sa ma bucur de familia mea si sa apreciez ce am. M-am dus in baie cu gandul sa il arunc. In cap imi faceam bagajul pe care trebuie sa il luam in parc. Mecanic m-am dus pana la dulapul pe care il lasasem si m-am uitat inca o data la el. Surpriza !!!!! Erau doua liniute. Mi am zis ca nu se poate. M-am uitat la el inca o data. Tot doua liniute vedeam. Stiam ca poate nu este concludent. Ca trebuie sa il citesti in primele 10 minute, apoi nu este veridic. Poate ca este linia de umectare.. si totusi erau doua liniute: una foarte roz ( aproape fucsia) si una timid roz. Am venit repede si i-am aratat sotului meu. El mi-a zis ca sigur sunt gravida. Era foarte fericit. M a luat in brate si nu zicea nimic. Ma strangea tare, tare. Mi-am zis ca trebuie sa fac inca unul si sa stau langa el. Sa cronometrez in cat timp apare ce a de a doua linie. Am fost la farmacie sa iau inca un test ultrasensibil si m-am intors cu 5( firme diferite). Am facut trei in dimineata aceea si am pastrat inca doua pentru dimineata urmatoare. Ma gandeam ca am urina diluata si ca este posibil sa nu mai apara cea de a doua linie. Surpriza !!!! A aparut si de data aceasta a doua liniuta dupa cateva secunde. Eram socata. Simteam ca zbor. A doua zi, la fel. Cele doua teste pe care le aveam s-au pozitivat. Mi-am strans puiul in brate si i-am zis ca am reusit sa ii mai fac un fratior. Pluteam. Eram foarte, foarte fericita. Acum scriu aceste randuri, am 26 de saptamani de cand port inca o data in pantece o minune. Intre timp fratiorul, s a dovedit ca este surioara la morfologia de trimestrul 1. Vom avea o fetita ce se va naste in aceeasi luna ca fratele ei, la doi ani distanta.