Prima mea nastere - spital de stat

Astazi vreau sa va povestesc prima mea nastere - intr-un spital de stat. De ce? Pentru ca stiu ca sunt multe povesti mai putin fericite despre nasterile la stat si eu chiar cred ca poti avea o nastere frumoasa si la stat, atata timp cand stii ce vrei si iti cunosti drepturile. 

Un alt lucru care ajuta foarte mult este sa petreci cea mai mare parte a travaliului acasa, daca este posibil.. pentru ca asta iti da o stare de comfort.. ai alaturi de tine pe cei dragi, te poti plimba, poti face un dus etc. 

Asadar povestea incepe la 20:30  cand mi-a cazut dopul gelatinos. la  22:00 seara, cand incep sa simt presiune puternica la burtica. Am zis ca poate e un carcel, ceva, asa ca am incercat sa ma culc la loc. Dupa fix 30 min, incepe iar. Ma uit la ceas, ma lasa dupa cateva zeci de secunde. Dupa 30 min inca un astfel de val. Cand am vazut ca sunt constante, m-am ridcat, i-am spus sotului meu ca urmeaza sa nasc. El m-a indemant sa ma culc :)) dar deja contractiile incepeau sa fie mai frecvente si voiam des la baie. Am pornit aplicatia de masurat contractiile.. am incercat sa fac un dus.. nu aveam stare.. am stat in acea noapte incercand diferite pozitii, facand exercitii de respiratie.. a trecut foarte repede. Eram foarte entuziasmati. 

La ora 2:30 contractiile au inceput sa fie la intervalul de 5 minute dar nu durau prea prea mult. Am stat aproape o ora cu contractii la 5 minute si atunci am hotarat ca e timpul sa mergem la spital. 

Drum super gol (de mare ajutor in Bucuresti). Am ajuns la spital, foarte relaxata. M-au controlat - dilatiatie 6-7. Yuhuu, mai era putin si imi voi vedea bebelusul. 

Apoi toate procedurile - schimba-te in pijama in timp ce ti se pun o tona de intrebari, incearca sa te concentrezi pe respiratie in timpul asta.. 

M-au dus in sala de nasteri. Le-am rugat sa nu ma puna inca pe masa. Mi-au monitorzat putin copilul apoi m-au lasat sa merg la baie. A ajuns si dr mea care mi-a explicat ca e mai bine sa imi rupa membranele si sa imi puna oxitocina, pentru ca nu aveam contractii suficient de lungi.. am mers pe mana ei. 

Atunci a fost momentul cel mai greu.. cand am simtit efectul oxitocinei sintetice, fara sa am epidurala (pana atunci puteam suporta usor contractiile). Am simtit ca ma pierd, dar d-na dr mi-a zis "Doamna Iliescu, am colaborat asa bine pana acum, haideti ca puteti!" si m-a ajutat aceasta incurajare. dar deja trebuia sa stau pe acea masa.. pe spate. asta a fost greu.. In cateva minute am simtit ca iese copilul.. D-na dr a strigat repede la moase .. acestea au venit, au aranjat masa. am simtit nevoia sa imping.. nu stiu de ce, dar mi-au zis sa continui sa imping (acest lucru plus oxitocina sintetica sunt 2 lucruri pe care le regret). Si ... gata!!! Bebe era pe pieptul meu, la nici 2 ore de cand am ajuns la spital, ora 6:06. O bucurie nespus de mare care nu se poate exprima in cuvinte! 

Apoi a fost partea cea mai grea. Bebe a fost dus la neonatologie iar eu nu, pentru ca trebuia sa ma coasa si pentru ca nu erau locuri in salon. Contractiile de dupa au fost cele mai grele, mai ales ca eram fara puiul meu. 

Pana la urma a sunat sotul meu si a cerut sa fiu dusa imediat langa copil (cum ziceam, sa ne cerem dreptul). Si ca prin minune s-a gasit loc in salon, dupa cateva ore in care am fost despartita de bebelus. 

In spital m-am simtit ca o leoaica, luptand pentru puiul meu 

Am refuzat acele proceduri standard, am refuzat lapte praf.. eram hotarata sa alaptez. Si am reusit :) 

La pranz a putut sa ne viziteze si sotul meu care  a stat cu baietulul in brate in toate acele 5 ore permise de vizita. Ce sentimente frumoase! Dupa ce a plecat el a fost greu.. eu obosita.. bebe a inceput sa planga.. afara ploua... asistentele erau undeva afara fumau, dar cu usa deschisa si miroul venea pana la mine.. detalii care iti umbresc un pic din fericire. 

Cand am ajuns acasa, puteam in sfarsit sa fim noi 3, fara sa ne deranjeze nimeni si ne-am descurcat minunat! 

Va povesteam inainte ca am facut amandoi un curs de pregatire pentru nastere si puericultura si acest lucru ne-a imputernicit foarte mult. Am stiut dinainte ce vrem si ce urmeaza sa se intample si chiar daca au fost detalii care ne-au luat prin surprindere (cum ar fi faptul ca membranele nu mi s-au rupt pana la dilatatie 7-8... ) am putut fi stapani pe situatie. 

Data viitoare va voi povesti de ce la urmatoarea nastere am ales insa nastere la stat si care au fost diferentele.