ANUNȚ IMPORTANT: Ne mutăm în casă nouă!
CITESTE AICI
Ne-am hotarat mai greu sa scriem si noi pe blog :) Insa miscarile bebelusului meu si cele 28 de saptamani de sarcina m-au facut sa inteleg ca aceste mesaje vor ramane niste amintiri nepretuite in timp.
Dupa o sarcina pierduta, dupa analize proaste si dupa teama anticorpilor anti-rh, rugile si vizita facuta moastelor Sfantului Necatrie , ne-au adus cele doua liniute rosii, a doua mai putin pronuntata, mai timida...insa prezenta si care ne aducea o noua speranta. Cu sufletul strans si cu un nod in gat, am zis ca pentru a nu mai avea probleme trebuie sa fim optimisti si sa avem credinta. Am avut noroc cu sotul meu care mi-a fost alaturi si care mi-a dat putere sa depasesc toate momentele proaste, indispozitiile, durerile si neplacerile provocate de cei din jur.
Diperata, am fost la ecografii in primele saptamani sa-mi vad prezenta saculetului gestational si daca este acolo unde trebuie, in uter. Dupa confirmarea ecografica a acestuia, alt stres : oare are activitate cardiaca? Toate gravidutele si mamicile cred ca au trecut prin momentele astea si stiu cat de importante sunt aceste prime ecografii...Si intr-o zi frumoasa de toamna, i-am vazut punctuletul acela palpaind , atat de mic dar care ne-a dat atatea emotii pana acum si care urma sa devina inimioara bebelusului nostru. Am sarbatorit momentul si am petrecut doua zile la munte.
Eram fericiti... :)
Comentarii