Fericire si teama

Buna, am 26 ani si sunt la prima sarcina si as dori sa va impartasesc experienta mea. Imi doresc acest copil de mult timp dar dupa 3 ani de casnicie am fost binecuvantati. Bineinteles pana sa aflam vestea cea mare in fiecare luna stateam cu sufletul la gura daca imi vine menstruatia sau nu, cand imi venea si simteam durerile menstruale il certam pe sotul meu acuzand ca doar el e de vina. Asta pana cand mi-a intarziat.. o zi..doua.. aveam atatea emotii ca nici nu aveam curaj sa fac un test de sarcina..dupa 5 zile abia am cumparat un test am ajuns acasa iar rezultatul a doua liniuta se vedea slab..atatea emotii coplesitoare..gandurile sa fie adevarat sau nu..asa ca pentru siguranta am mai cumparat doua teste firme diferite si am asteptat pana dimineata. Ce noapte grea, abia am putut dormi atat eu cat si sotul meu. La ora 6:00 dimineata deja nu mai puteam trebuia sa fac testul. Nici nu a trecut un minut din cele 5 ca deja se evidentiau cele 2 linii. Cel mai fericit moment din viata noastra. Nu a fost greu sa pastram secretul pana la confirmarea de catre medic deoarece eram in plina pandemie, orasul carantinat, practic izolati acasa. Confirmarea a venit si de la medic bineinteles, data probabila a nasterii fiind 17 martie 2021(bineinteles ca sa mai modificat intre timp). Acum avem 34 saptamani iar timpul nici nu stiu cand a trecut. Primele 4 luni au fost groaznice, tot ce mancam vomam, nu suportam nici un miros, dupa aceasta perioada si cand a inceput sa imi creasca si burtica totul a fost ok, chiar normal, aceleasi activitati ca si cum nici nu ar fi o minune ce creste in pantecul meu. O data cu inceputul trimestrul 3 incepem sa simtim mai bine bebelusa (da, e fetita). Noaptea e foarte activa, sarcina ma apasa pe diafragma incat respir mai greu, noptile dorm foarte greu pana imi gasesc o pozitie confortabila pentru amandoua si bineinteles din doua in doua ore facem vizita la baie. Burtica este mare acum, abia mai reusim sa ne punem sosetele sau sa ne incheiem la papuci fara ajutor. Totusi acum incepe psihicul sa ne faca probleme. Tot mai multe intrebari de genul" oare sunt pregatita pentru asta?", "Daca nu o sa ma descurc, daca nu o sa fiu o mama buna" si multe intrebari care imi slabesc increderea in mine. Acum ma intreb cum o sa fie in travaliu, o sa reusesc sa trec cu bine de nastere? Cat de dureroasa o sa fie nasterea? O sa imi pot tine copilul in brate imediat dupa? O sa pot sa il alaptez? Am atatea ganduri acum si atata spaima incat imi doresc sa fie totul bine sa nasc usor, sa ma trezesc cu fetita in brate si totul sa decurga natural. Abia astept sa vina pe lume printesa noastra.