Logheaza-te cu
Astăzi vreau să vă povestesc despre kilograme sau mai bine zic cum încerc eu să o duc bine psihic în sarcină.
Mereu am avut o problemă cu greutatea, din adolescență am ținut diete peste diete, mers la sală..am încercat chiar și pastile..dar și organismul meu este cum ar spune soțul meu"mă îngraș doar dacă stau pe lângă ciocolată".
Când am început să planificăm minunea din viața noastră am renunțat la diete drastice și am mâncat sănătos dar sarcina ma prins destul de plinuță.
Primele 4 luni de sarcina mi-a adus 6 kilograme în plus.. și mă întreb cum atâtea având în vedere că puteam mânca mai nimic fara să vomit..apoi la următorul control când doctorița mi-a oprit vitaminele am stagnat iar apoi am început din nou să iau în greutate dar mai stabil.
Acum avem 35 săptămâni..deja am adunat 20 kilograme, psihic stau aproape de depresie ...medicul a zis că trebuie să iau maxim 15-16 kilograme toată sarcina iar eu mai am 5 săptămâni și am depășit deja limita de mult..având atâtea probleme cu greutatea din adolescență vă dați seama că o iau razna când mă urc pe cântar. Eu sper ca bebelina sa fie bine dar eu psihic cedez nervos, chiar daca unii încearcă să mă încurajeze că o să am timp să slăbesc ..
Problema este că unii mă încurajează că important e sănatatea mea și a copilului, kilogramele vin și se duc..dar unii ..pe care deja îi urăsc ( culmea că sunt și ele mame și au trecut prin asta) au început să îmi spună că vai dar ce mare sunt, ce burtă mare am, ce copil mare o să fac, de parcă o să nască ele sau o să crească ele copilul meu.
Și așa îmi vine să plâng când văd cât de mare sunt și mă gândesc doar la copilul meu sa fie sănătos dar să îmi spună alte persoane cât de mare sunt și ce copil mare o să fac..îmi vine să o iau razna.
În concluzie, nu vă jucați cu psihicul unei viitoare mămici..voi nu știți că dacă nu poți să spui ceva frumos mai bine nu spui nimic..
Comentarii