Jocuri de dezvoltare a capacităţii de orientare în spaţiu şi a orientării către stânga, dreapta (la 3-4 anisori)

  • Trimis de Anda08
  • 30 decembrie 2013, 09:43:47 EET
  • 4.226 vizualizari
Trimite Denunta

Capacitatea de orientare în spaţiu poate fi antrenată şi consolidată jucând diferite jocuri. La vârsta de trei până la cinci ani, copilul învaţă să se orienteze în spaţiu şi să folosească acest lucru.

Copiii cu vârsta între 3 şi 4 ani trebuie să înveţe să aşeze singuri obiectele la locul lor, să fie capabil, în conformitate cu instrucţiunile, să repete mişcările în spaţiu ale adulţilor şi să schimbe direcţia de mers şi direcţia de mişcare a braţelor şi picioarelor. Pentru a ne asigura că copilul va însuşi suficiente concepte, cum ar fi „în faţă”, „sub”, „deasupra”, „jos”, „sus”, „în stânga”, „în dreapta”, „alături”, „între”, acestea trebuie antrenate în activităţile de zi cu zi. În cameră se pot da copilului o varietate de sarcini, cum ar fi, de exemplu, să intre sub scaun, să meargă în jurul acestuia sau să pună pe acesta un obiect oarecare, să treacă pe lângă ceva sau să se ascundă după un anumit obiect. De asemenea, este necesar să se verifice dacă copilul înţelege corect sarcinile primite. În acest scop folosim jocul didactic de-a spionii, fără a privi spre un anumit obiect din încăpere îl descriem şi indicăm poziţia acestuia. Copilul trebuie să ghicească, despre ce obiect este vorba. Următorul joc constă în mutarea acestui obiect. Copilul trebuie să descrie poziţia obiectului în funcţie de locul în care acesta este plasat. De exemplu, păpuşa se află pe masă, sub masă, aşezată pe scaun la masă, etc. Apoi schimbăm rolurile, oferim copilului posibilitatea de a muta obiectul în locuri diferite şi descriem de fiecare dată locul unde se află acesta.  Uneori facem în mod intenţionat o greşeală, pentru a verifica reacţia copilului.  
      
Capacitatea de orientate în spaţiu o consolidăm şi în timpul jocului de construit. De exemplu, putem da copilului sarcina de a aşeza cubul de culoare roşie sus, iar pe cel de culoare albă jos, apoi să mişte cuburile în direcţii diferite şi să le aşeze lângă, în faţa sau în spatele unui anumit obiect. Atunci când  răsfoim sau citim o carte pentru copii, descriem imaginile: ce se află în dreapta, ce în stânga, în partea de jos, sus. Antrenăm capacitatea de orientare în spaţiu şi în situaţii practice, cum ar fi, de exemplu, atunci când îmbrăcăm copilul, când se serveşte masa (furculiţa este aşezată în stânga farfuriei, cuţitul în dreapta), când facem patul (perna de culoare albastră în spate, cea de culoare galbenă în dreapta), pentru a descuia uşa rotim cheia spre dreapta, pentru a o încuia – spre stânga, pentru a deschide robinetul de apă îl rotim spre dreapta, când îl închidem – spre stânga. Motivant pentru un copil este şi învăţarea prin jocul de-a baba oarba, în diferite versiuni.  Îi arătăm copilului un obiect (cum ar fi o jucărie), apoi îl legăm la ochi şi îl conducem spre acel obiect. Copilul caută locul unde se află obiectul prin pipăit. Ajutăm copilul, ghidându-l cu voce tare.

Jocurile tematice, foarte îndrăgite de copii, antrenează în mod firesc înţelegerea conceptelor de spaţiu. De exemplu, în timpul jocului de construcţie a unui castel sau a unei case (din nisip sau din obiecte) copii trebuie să se hotărască, ce material va fi în partea de jos, în partea de sus, în jurul castelului sau casei, etc. Jucându-se de-a doctorul, copii aşează pacientul-urs pe pat, lăsându-l în jos, îi ascultă bătăile inimii, care se află în partea stângă, apoi ridică ursuleţul de pe pat în sus.  Menajul de zi cu zi este, de asemenea, o mare oportunitate de a practica conceptele de „sus”, „jos”, „înapoi”, „înainte”, etc.  Obişnuita curăţenie se poate transforma într-un joc captivant de-a ursul neglijent, care şi-a împrăştiat lucrurile (acest lucru trebuie să se facă înainte) prin cameră. Copilul trebuie să-i explice în detaliu ursuleţului, cum trebuie păstrată curăţenia şi unde trebuie să ascundă lucrurile împrăştiate.    
 
Treptat, ne pregătim copilul pentru asimilarea conceptelor asociate cu mişcarea în spaţiu, prin intermediul unor zicători „mobile”. Multe zicători ritmice minunate, atât cele populare, cât şi cele moderne, ajută copii printr-un joc distractiv să devină conştienţi de propriul corp, de mâna (piciorul) stângă (stâng) şi dreaptă (drept), de direcţia de rotaţie şi a paşilor.

Un exemplu de zicală „mobilă”:

Piciorul stâng hop hop, (sărim pe piciorul stâng) piciorul drept hop hop, (sărim pe piciorul drept) ambele picioare stop stop. (rămânem nemişcaţi, ca o statuie, într-o poziţie comică)

Este foarte util să antrenăm conceptele necesare pentru a stăpâni orientarea în spaţiu, folosind sarcinile „mobile”. Copiilor li se dă sarcina de a ghici în care mână se află un cub mic sau o jucărie mică, în dreapta sau în stânga. Apoi ascundem o mână la spate, iar pe cealaltă o întindem în faţă. Copilul trebuie să ghicească în ce mână este ascuns obiectul, cea din faţă sau cea din spate. Copilului i se poate da o sarcină similară, cu un braţ ridicat în sus, iar al doilea lăsat în jos.

Înrădăcinând copiilor conceptul de independenţa şi prudenţa, este important să-i învăţăm să depăşească obstacolele în spaţiu, să aprecieze distanţele şi înclinarea obiectelor. Foarte populare sunt diferite variante ale aşa-numitelor „poteci pentru maimuţe”. Aceste jocuri pot fi jucate atât în interior cât şi în aer liber. Acasă putem construi o astfel de potecă cu o mulţime de obstacole, folosind piese de mobilier, pături, perne, jucării. Depăşind obstacolele, copilul îşi dezvoltă îndemânarea, rapiditatea, isteţimea, spiritul de observaţie şi capacitatea de a se orienta corect.  De asemenea copiilor le plac şi diferite tipuri de labirinturi, prin care trebuie să treacă, şi nu numai în interior, ci mai ales în aer liber.  Prin labirinturi mari copilul trece singur, prin labirinturile construite în nisip el trece cu o maşină de jucărie, dobândind astfel noţiuni despre legile materiei şi posibilităţile spaţiale. În condiţiile dificile din labirint el învaţă să caute şi să găsească ieşirea, să se orienteze în spaţiu şi să înţeleagă sarcinile primite  de la adulţi. Ca măsură de precauţie este necesar să asigurăm copilul, ţinându-l de mână sau de umăr, şi să avem grijă ca acesta să nu se împiedice. Însă, pe unele porţiuni ale drumului puteţi permite copilului să meargă cu ochii închişi, fiind în acelaş timp prudent.  Astfel copilul îşi dezvoltă abilităţile tactile şi sensibilităţile auditive.

Capacitatea de orientare în spaţiu se consolidează în situaţii fireşti.  Este necesar să-i dezvoltăm copilului capacitatea de a memora drumul, inclusiv diferite detalii, apoi să-l desenăm în direcţia opusă sau să-l construim din nisip, astfel îl ajutăm să-şi conecteze toate organele de simţ pentru a memora corect drumul.  Pe drumul spre şcoală sau spre casă, comentăm cu voce tare, împreună cu copilul, când întoarcem la dreapta sau stânga, menţionăm care animale se află aproape şi care departe, ce se află sus în vitrinele magazinelor  şi ce se află jos.  Parcul, natura, viaţa în oraş – toate acestea oferă copiilor curioşi şi atenţi oportunitatea de a-şi dezvolta capacitatea de orientare în spaţiu şi îi pregăteşte pentru deplasarea în siguranta pe stradă.