Azi sunt 36 de saptamani, au trecut foarte repede, daca la inceput abia asteptam sa fiu in trimestrul 3 si sa simt constant miscarile lui bebe, acum abia astept sa il tin in brate.
Cum poti simti 2 stari in acelasi timp? Cum pot simti o nerabdare atat de mare, parca zilnic ma gandesc ca mai e atat de putin si o sa imi pot imbratisa micutul, dar in acelasi timp sa simt o frica atat de mare, sa imi doresc ca momentul venirii bebelusului sa se mai prelungeasca cu inca 40 de saptamani? :)
Ma sperie atat de tare gandul ca voi avea un mic omulet de care trebuie sa am grija pentru urmatorii ani, care va depinde de mine la fiecare pas si pentru care voi fi un model in viata. Ma gandesc doar la nevoile lui de bebelus, daca nu stiu ce sa ii fac, daca nu ii inteleg frustrarile, daca el incearca sa imi comunice ceva, iar eu pur si simplu sa nu inteleg...totusi sper sa se va intelege cu tati ca doar sunt barbati amandoi :D
Ma sperie momentul cand va trebui sa aduc acest mic omulet pe lume, iar acum, oricat as evita sa vad diverse "experinte de nastere" nu pot, tot internetul este plin de asta, iar cele mai multe sunt experiente care te "sperie". Sper totusi sa fie o experienta buna de la inceput pana la final si bebe sa fie bine.
In acelasi timp abia astept sa tin in brate un bebe mic, sa il vad pe zi ce trece cum creste, sa il invat tot ce stiu eu mai bine si sa ii ofer cat de multe pot. Poate nu voi fi intotdeauna o mama "perfecta", poate voi obosi si eu, poate voi plange si eu, dar cu rabdare trecem peste toate.
Pot spune totusi ca am invatat un lucru bun de la mama, cand esti nervos mai bine lasi copilul intr-un spatiu sigur si pleci 5 minute in alta camera unde poti sa tipi, trantesti sau orice iti mai vine sa faci. El nu are nicio vina pentru lipsa ta de rabdare si nu are rost sa ii faci lui rau..
Luni merg iar la control, am fost si ieri, ai aproximativ 2,7 kg, plin de iubire si nerabdare sa ma cunosti :)
Comentarii