Copilul timid

Am mutat aici articolul urmator pentru a fi vizualizat mai bine. Despre copilul timid Studiile indica ca o treime din adultii timizi au o predispozitie innascuta pentru aceasta stare. Paricularitati ale sistemului nervos vegetativ (accelerarea ritmului cardiac in prezenta unor stimul necunoscuti) predispun la timiditate. Dat find stuctura lor nervoasa sensibila la orice schimbare de mediu, chiar de la 3-4 luni se pot observa semne ale timiditatii copiilor. Plang, se agita continuu, in situatii necunoscute. Nu se obisnuiesc usor cu strainii, inceteaza a se juca si devin atenti, circumspecti la vederea unei persoane straine. Copilul timid este incarcat si de anxietate, el manifesta mai evident temerile copilariei. Acest copil are nevoie de o grija si o abordare speciala din partea parintilor. Sunt sanse destul de ridicate ca sa-si manifeste timiditatea si ca adult, dar cu o educatie potrivita personalitatii sale comportamentul lui poate fi influentat si poate reusi o adaptare sociala mai buna, chiar daca timiditatea ramane undeva ascunsa. Putini vor observa asta. Si personalitatea parintilor incarcata de inhibitie si timiditate isi va pune amprenta asupra felului de a fi al copilului. De aceea de multe ori insasi parintii au nevoie sa-si corecteze timiditatea si apoi sa-si educe copilul in spiritul increderii si curajului. Nu este cazul sa consideram acest copil condamnat la timiditate. Cu o educatie adecvata din partea parintilor se poate adapta bine la viata sociala, la scoala, va avea prieteni (chiar daca putini), va duce o viata normala. Etichetarea de catre parinti ca fiind “copil problema” si protejarea lui exagerata de pericole sunt atitudini daunatoare copilului care nu va reusi niciodata sa-si depaseasca timiditatea, va trai senzatia de frica la orice pas si va avea probleme de adaptare in viata adulta. Semne ale unui copil timid(observate in mod constant in comportamentul copilului mai ales dupa varsta de 3 ani)- Copilul timid se agata de parinti cand sunt persoane necunoscute prin preajma. Dupa cateva minute, daca copilul nu e presat , incepe sa se obisnuiasca cu acele persoane si sa se joace. - Evita sa priveasca direct in ochi persoana care ii vorbeste - Se teme sa intre in contact cu cineva prin intermediul obiectelor (refuza sa ia un creion atunci cand o persoana necunoscuta il ofera). - In parc, copilul prefera sa stea retras in timp ce alti copii se joaca intre ei. Dupa o vreme, poate spune ca i-a placut distractia desi tot ce a facut a fost sa priveasca. - Copilul timid refuza sa mearga la scoala sau la gradinita. Va trebui sa asteptati cateva minute pina devine familiarizat cu situatia. Apoi cel mai bine e sa va luati ramas bun fara prea multa zarva. - Copilul timid refuza sa vorbeasca cand se afla in afara casei . Nu raspunde la intrebari simple chiar daca cunoaste foarte bine raspunsul, se inhiba in fata publicului aflandu-se pe scena pentru a-si spune poezia. Tace si priveste speriat in jur desi acasa a recitat foarte frumos. - Copilul timid alege sa se joace singur de cele mai multe ori. Are nevoie de timp pentru a accepta in jocul lui pe alt copil. - Simte uneori ca nu are incredere in el. II este teama sa se joace cu alti copii pentru ca se teme ca pierde acel joc si va starni batjocora celorlalti copiii. - Manifesta teama fata de intuneric, animale, necunoscut, straini, mai intens decat alti copii. Ei au un simt mai dezvoltat al sesizarii pericolului si in consecinta activeaza mecanisme de aparare la tot pasul Cum ajutam un copil timid?Referiti-va la copilul Dvs ca si "linistit". - Nu il etichetati niciodata ca si timid, devreme ce acest termen are o conotatie negativa in societatea noastra. - Fiti alaturi de el dar nu exagerat de protectivi. Copilul trebuie sa stie ca beneficiaza de increderea dumneavoastra in orice situatie, dar asta nu inseamna ca sariti sa-l aparati imediat ce manifesta teama sau neincredere fata de ceva sau cineva. El va capata o capacitate de adaptare si toleranta la stres daca se va confrunta cu situatii stresante. Prezentati-l anumitor persoane si apoi lasati-l sa se descurce singur. Nu vorbiti sau salutati in locul lui. - Explicati-i inainte situatia in care urmeaza sa se implice (Exemplu: ca vor veni niste prieteni la cina, ca el se va juca sau poate va vrea sa stea cu voi. E alegerea lui). Implicati-l in discutii daca observati ca e atent. Incurajati-l sa puna intrebari si sa-si exprime parerea. - Incurajeaza succesele copilului in relatiile cu ceilalti. Stimuleaza-i increderea in sine. Incurajati-l sa participe in mod activ la activitatile grupului, sa ia si el initiativa in joc, sa ofere solutii la o problema, sa povesteasca o intamplare prietenilor sai, etc. - Pregatiti copilul si pentru insuccesele care pot apare intr-o relatie sociala (refuz, tradare, batjocora). - Obisnuiti-l treptat cu o anumita situatie (de exemplu daca stiti ca aveti un copil timid poate refuza sa mearga la gradinita; atunci va preocupati in mod deosebit sa cunoasca bine spatiul de joaca, clasele, unii dintre colegi, sala de mese, inainte de a urma cursurile). - Chiar daca la inceput nu se arata incantat de prezenta altor copii nu renuntati la ideea de a-l integra intr-un grup de copii de varsta lui. Duceti copilul in preajma acelor copii si lasati-l sa-i urmareasca de la distanta. Incet, incet va dori el singur sa se apropie si sa se joace. Sau invitati copii acasa, la aniversarea lui sau cu alte ocazii. - Incercati sa nu-i spuneti mereu “Esti timid.” mai ales fata de alte persoane. Nu folositi timiditatea copilului ca o scuza pentru faptul ca nu vorbeste cu ceilalti si e retras. Poate interpreta acest lucru ca o deficienta si se va comporta ca atare in continuare. - Exersati acasa roluri diferite cu ajutorul unor papusi inspirandu-va din situatiile reale in care copilul manifesta timiditate. De exemplu: “ Sa ne imaginam ca eu sunt d-na educatoare si tu esti la gradinita. Avem serbare maine. Haide sa repetam poezia. Urca-te pe acel scaun, sa zicem ca este scena”. Apoi inversati rolurile, mama jucand rolul baiatului timid. Astfel copilul se va putea privi din afara. Carmen Ghilescu Carmen Ghilescu

Corinag

quote:
Buna. Sunt nemultumita referitor la evolutia temepramentului fetitei mele. Ilinca are acum 1 an si sapte luni , si inca de cand era f. mica, 2-3 luni, plangea cand mergeam in locuri necunoscute, cand vedea figuri noi samd. In vara, dat fiind ca a stat f. mult in parc cu copii, a fost la mare, toate aceste manifestari: plansete,maraieli, lasat capul in jos...., s-au mai atenuat putin. In ultima luna fiind bolnavioara a stat mai mult in casa, si cum am iesit in parc din nou ,de cate ori cineva vine spre carut sau se uita mai insistent la ea: adult sau copil, incepe sa planga si nu se potoleste decat daca o iau in brate, dupa care suspina de mama focului. nu mai spun de vizitele la doctor in care tipa si mai scapa cate un :''tai-tai, hai, mami'' Ma exaspereaza cu un astfel de comportament. Inainte de a avea copii, cum vedeam un asemea copil, nu imi placea de loc. ironia sortii, Ilinca se manifesta asa. cand e cu noi acasa e fericita, danseaza, asculta muzica, 'deseneaza' si ne pune si pe noi sa-i desenam 'un tutu'.a inceput sa vorbeasca in propozitii,a ma rog, ideea e ca reuseste sa exprime ce vrea. cand sta mai mult afara, dintr-o data o aud:'pia ta', ;la-la' adica vrea acasa la pernutza ei si la combina muzicala (pe care o si butoneaza. credeti ca e ceva trecator? m-am saturat sa-mi spuna toti ca asa e ea. totusi nu se poate face nimic? exista sanse sa fie mai sociabila odata cu apropierea de varsta de 3 ani cand am inteles ca se poate insista pe incurajarea interactiunii cu alti copii? aud de la alti parinti despre intentia de a-i da la sport, cursuri de dans, teatru si nu stiu sincer daca in acest sens voi putea face ceva in privinta asta si cu Ilinca la o varsta mai mica : 3 sau 3,5ani?

Carmen Ghilescu

#1

karmen

#2

karmen

#3

cristina73

#4

anangel_lexi

Panic Questions

Last Blogs

Ultimele aprecieri