M-am hotarat........(adoptie) - partea a doua - Pagină 15 - Adoptia sau a iubi copiii fara limite - Forum Desprecopii, Discutii despre parenting si copii

#141

mselseth

Nou venit

Membri
32 mesaje

Postat 01 septembrie 2004 - 17:57

Anca, prin ce treci tu nu esti singura. Este foarte stresant sa vrei un copil asa de mult si sa nu ai sansa de a-l avea natural. In general, femeia este cea care initiaza procesul de adoptie. Barbatiii nu se gandesc in viitor prea departe cind este vorba despre copiii. Sotul meu a fost de asemenea greu de convins in legatura cu adoptia. La mine a durat cel putin un an de lamurire. Sper ca vei reusii mai repede decit mine. Fiecare persoana este diferita. Incearca s-ai lasi timp de gindire. Eu i-am spus lui Scott ca sint decisa sa fac pasul acesta, si incetul cu incetul a inceput sa se obisnuiasca cu ideea. Deasemenea, i-am spus ca vom continuam sa incercam pe cale naturala, si daca avem noroc sa se intimple bine, dar cel putin cu adoptia avem o asigurare. Din nefericire pentru noi, nu putem adopta din Romania, trebuie sa ne ducem in alta parte pentru ca noi locuim in SUA. Sotul meu este decis sa adopte din Romania acum, dar nu se mai poate acum. Ai rabdare, pentru ca nu poti sa fortezi lucrurile. Eu la inceput le-am cam fortat si an pierdut un an. Sint sigura ca vei reusii, pentru ca stiu daca o femeie isi pune in plan de a adopta nimic nu poate sa-i stea in cale. Incearca sa folosesti timpul acesta de a afla cit mai multe informatii pentru ca este bine ca sa stii cit mai mult in legatura cu adoptia. Mult noroc, si tine-ne la curent. Marinela

#142

adivio

Nou venit

Membri
66 mesaje

Postat 01 septembrie 2004 - 18:17

Steliana, bine ai venit si succes, noi suntem aici. Anca, nu trebuie sa fii trista.Ideea exista si la el, doar ii trebuie putin mai mult timp sa se obisnuiasca cu ea. Daca iti amintesti, va spuneam ca noi nu aveam inca dosarul cind am gasit-o pe giza noastra. In ziua aceea, era sf. Mihai si Gavril(asa a vrut Dumnezeu, nu?), eram singura acasa si cu un tonus nu prea stralucit. Sotul meu era plecat in delegatie. Cred ca si faptul ca era mereu plecat ma facea sa ma gindesc mai intens la ideea de avea un copil. Deci, in ziua aceea, a venit la mine o prietena si mi-a povestit, asa ca pe un lucru extraordinar, ca la maternitatea din localitatea X, fusese adusa o fetita nou-nascuta cu trei saptamini in urma, ca fusese abandonata, ca nimeni nu stia nimic si ca urma ca la implinirea celor 30 de zile sa fie mutata intr-un leagan . Mi s-a aprins un beculet si am intrebat-o daca as putea sa o vad, a spus da, mai ales ca mama ei lucra in acel spital. Ne-am urcat in masina si... cind am vazut-o m-am indragostit. In sufletul meu luasem deja hotarirea, asa ca l-am sunat pe sotul meu, i-am povestit cu sufletul la gura tot ce stiam si el a spus doar atit " fa ce trebuie facut urgent si adu copilul acasa". El a venit acasa dupa 2 zile, timp in care m-am ocupat de hirtii si binenteles am sta cit am putut de mult cu ea. Cind a ajuns acasa sotul meu, desi era obosit dupa 7 ore de condus, mi-a spus ca vrea sa mearga la spital, vrea sa o vada. A fost primul contact, si ma infior si acum cind imi amintesc, s-a asezat in fata patutului, mie imi era teama ca o sa comenteze ceva legat de faptull ca era foarte mica(prematur), dar nu, parca nici nu a bagat de seama, a spus " fata lui tati, iubita lui tati, gata am venit". Si a fost doar inceputul. Adivio&Ioana-nazdravana