V-Ati Pus Vreodata Întrebarea Cum Sunt Alese Mamele Copiilor Speciali?

daca nu am postat in sectiunea potrivita, rog moderatorii sa mute subiectul unde considera ei

am citit aceasta poveste cu lacrimi in ochi si automat m-a dus cu gandul la toate mamicile de copii speciali

´´Cele
mai multe femei devin mame accidental, altele vor acest lucru. Putine
femei devin mame datorita presiunii sociale si cateva din obisnuinta.
Anul acesta aproape 100 000 de femei vor deveni mame ale unor copii cu nevoi speciale.
V-ati pus vreodata întrebarea cum sunt alese mamele copiilor speciali?
Eu L-am vizualizat cumva pe Dumnezeu privind în jos spre pamânt si alegânu-si instrumentele cu multa grija si prudenta .
El se uita si isi instruieste îngerii care noteaza într-un registru urias:
"- Armstrong, Beth; baiat. Sfânt protector...da- i-l pe Gherasim. El e obisnuit cu blasfemia."
"- Forrest, Marjorie; fiica. Sfânt protector, Cecilia. Rutledge, Carrie; gemeni. Sfânt protector, Matei."
La sfarsit El da un nume unui înger si zâmbeste, "- Da acesteia un copil cu nevoi speciale"
Îngerul e curios. "- De ce tocmai această femeie Dumnezeule? E atât de fericita!"
"- Întocmai," zâmbeste Dumnezeu, " As putea da un copil cu nevoi speciale unei mame care nu stie sa râda? Aceasta ar fi crud."
"- Dar are ea rabdare?" întreba îngerul.
"- Nu o vreau cu prea multa rabdare caci astfel s-ar îneca într-un
ocean de auto-compatimire si disperare. Odata cu prelucrarea socului si a
resentimentului, ea se va descurca."
" Am privit-o azi. Ea are acea
constiinta de sine si independenta, atât de rare si de necesare la o
mama. Stii, copilul pe care-l voi da ei are propria sa lume. Ea va
trebui sa se transpuna în viata lui si aceasta nu-i va fi usor."
"- Dar, Dumnezeule, cred ca ea nici nu crede în Tine!"
Dumnezeu zâmbeste...
"- Nu conteaza ; pot sa repar aceasta. Această mama este perfecta – are destul egoism."
Îngerul comenteaza - "- egoism? e cumva o virtute?"
Dumnezeu da din cap:
"- Daca nu se poate separa din când în când de copil, nu va supravietui
niciodata. Da, iata o femeie pe care o voi binecuvânta cu un copil mai
putin perfect. Înca nu-si da seama, dar va fi invidiata.
Pentru ea nu va fi firesc niciodată un ‘cuvânt rostit’. Ea nu va considera „ un pas ’’ ca fiind firesc.
Când copilul ei va spune 'Mama' pentru prima data, ea va trai un miracol, si va sti aceasta!"
"Îi voi permite sa vadă clar lucrurile pe care le vad...ignoranta,
cruzime,prejudecata.... si-i voi permite sa se ridice peste acestea. Nu
va fi niciodata singură.
Eu voi fi langa ea în fiecare minut din
fiecare zi din viata ei, deoarece ea Îmi face lucrarea ca si cum ar fi
aici la sânul Meu ".
"- Si cum ramane cu Sfântul protector?" întreba îngerul, cu condeiul ridicat în aer.
Dumnezeu zâmbeste, "Oglinda va fi de ajuns!"
Din colectia - povesti cu talc .
de Erma Bombeck

de cand ai postat prima data,am vrut sa scriu si eu cateva randuri,aveam cuvintele,dar nu le puteam asterne...

pt primul copil,Andreea(16 ani),am devenit mama accidental...da,vedeti bine...accidental...am ramas insarcinata la aproape 19 ani...primul gand,a fost spre avort...doar ce terminasem scoala,tatal copilului urma sa plece in armata...am amanat momentul,pana a fost prea tarziu...si la 19 ani jumate,m-am trezit cu un pui de om in brate,dar din primul moment in care am avut-o in brate,am fost fericita...am fost fericiti,ca am devenit parintii unui minunat copil....

al doilea copil,Mihai(9 ani si jumate),a venit in viata noastra,pt ca ne-am dorit...Andreea crescuse,fiecare aveam job-uri bune,ne mutasem dintr-o garsoniera,intr-un apartament cu 3 camere...incepusem sa ne gandim la un frate sau sora pt Andreea...si s-a intamplat,in dec 2002,am ramas insarcinata...eram foarte fericiti,toti 3...n-am sa uit niciodata reactia de bucurie a Andreei,cand la eco,ni s-a spus ca vom avea un baiatel,sotul meu,a spus,ca el nu crede pana nu vede...eram foarte fericiti si asteptam cu nerabdare moementul nasterii,undeva prin octombrie 2003...dar Mihai,a vrut sa vina mai devreme,in septembrie,intr-o frumoasa zi de toamna,in care in momentul nasterii,eram visata de o buna prietena,zburdand intr-un lan verde de grau,plina de fericire....da,Mihai,a aparut in viata noastra,cand eram fericiti,ne era bine...

Zambesc?da,zambesc,desi poate de multe ori in spatele zambetului sta multa tristete si durere...

Rabdare?daaa,de-a lungul timpului,mi-am dat seama ca o am,desi uneori,recunosc este la limita...

Egoism?ei bine,da...am si putin egoism...da,cateodata ma rup,de cele zilnice,copiii mei si evadez cu sotul meu,2-3 zile(cane ne permite bugetul),pt ca avem nevoie si de timp pt noi...eu si el...

O,da..miracol...asa am simtit,cand Mihai,dupa 8 ani,a spus din nou MAMA...nu-mi venea a crede...parca traiam un vis...

Este El,langa mine?probabil ca da...recunosc ca nu sunt singura...am copiii mei si sotul meu,am parintii(mama si socrii mei),am prieteni multi(chiar daca unii sunt doar virtuali) si da,am si dusmani,care ma invidiaza,desi recunosc sincer,ca nu-mi imaginez de ce!

Desi,uneori,ma cert cu El,trebuie sa II multumesc pt tot ceea ce am!