Giulia, in primul rand mult succes cu mutarea, si mult curaj tie, ca parinte, sa nu ii transmiti si lui din temerile tale.
Nu pot sa imi dau cu presupusul, dar pot sa-ti povestesc cum a fost la noi. Ne-am mutat anul trecut in Irlanda, si fetita mea avea 6 ani, plus clasa zero inceputa in Romania cand a ajuns aici. A ajuns in noiembrie, a stat doua saptamani la scoala (clasa intai aici), si apoi doua saptamani acasa, destul cat sa nu inteleaga nimic din ce i s-a intamplat
Apoi a inceput scoala "serios" adica participa la lectii in mod normal, in banca ei, laolalta cu ceilalti, si avea de 3 ori pe saptamana cate o ora de engleza intensiv cu o profesoara, timp in care celelalte fete (e la scoala de fete, mda) faceau Irish (gaelica).
Tin sa-ti spun ca primele saptamani pentru mine au fost mai grele decat pentru ea. Am observat in curtea scolii doua faze care mi-au rupt sufletul - mergeam acasa si plangeam. Una din faze era urmatoarea: o fetita rusoaica, deci tot imigranta, si care trecuse si ea prin aceeasi etapa de integrare initial, le soptea fetelor sa fie atente la ce va urma, o punea pe ''a mea'' sa repete ceva dupa ea, si cum biata de ea pronunta gresit, se puneau toate pe ras... Bineinteles ca am vorbit cu profesoara, care le-a tinut o prelegere in clasa despre integrare si despre anti-bullying dar mie ghimpele imi fusese deja infipt.
Pana intr-o zi, prin ianuarie, cand a sosit prima invitatie la play-date, la o fetita, apoi alta invitatie, si pana am inceput sa vad ce progrese face la engleza, si am inceput sa prind curaj.
In mod cert copiii de varste mici nu sunt cei mai buni la a ajuta pe cineva sa intre in cercul lor, ba chiar tind sa evidentieze cat de diferit e ''intrusul'' dar marele avantaj al copiilor nou-veniti e invatarea limbii intr-un mod extrem de rapid, si, cred eu, incet-incet aproape ca uita toata lumea ca abia a sosit, ca la inceput nu stia nimic, etc.
In plus, jocurile din curtea scolii sunt internationale, si asta ii apropie foarte mult.
Acum, suntem uimiti pe zi ce trece cat de bine vorbeste, cu accent irlandez in plus , dupa numai 5 luni. Am filmat-o inca de la inceput cand citea acasa din carticelele care i se dadeau de citit, si -pornita de la zero cum era - isi da si ea seama de progrese.
Dupa 4 luni de invatat engleza, doamna a decis ca poate participa si la gaelica, asa ca incerc sa ma lipesc si eu de ea, poate se lipeste si gaelica de mine.
Dar in privinta integrarii, eu cred ca eu am venit cu mai multe frici decat ea, mai multe emotii, si mai multe idei preconcepute. Cred in capacitatea copiilor de a se adapta, si nu e doar un mit. Am fost foarte activa pe un forum de mamici franceze in irlanda, unde pur si simplu eram frustrata de toate sfaturile exagerat de optimiste (era parerea mea, la vremea aia) despre cat de usor ii va fi fetitei, cat de ''smooth'' va merge totul, si tindeam sa cred ca precis la noi va fi altfel, ca nu se poate generaliza, etc.
Continuand sa nu generalizez, nu pot sa te sigur, dar pot baga mana in foc ca dupa doar cateva luni de scoala vei veni sa ne povestesti ca baiatul tau s-a integrat are si doi-trei amici si ca.. turuie acasa in franceza/flamanda
Inca o data,iti doresc mult succes si asteptam si vesti