258 raspunsuri la acest subiect

[mirivili]

Loriana, dacris ma bucur ca reusiti sa mai scrieti cate putin din evolutia piticilor vostrii.

[athosica]

Asa ma bucur cand vad ca impartasiti cu noi clipele minunate petrecute cu copilasii vostri , abea astept si eu sa fiu in postura voastra si sa va scriu ce si cum este sa fiu mămică , cum este ingerasul nostru ...etc
Dacris multumesc pt incurajare , sper din suflet sa se întâmple minunea , ne dorim din suflet , s-ar putea sa fiu mămică pana de Craciun , sunt câțiva copilasi care urmează sa fie adoptabili, asa ni s-a spus .... Avem șanse...Doamne ajuta !
Va pup dragele mele !

[mirivili]

Athosica ma bucur tare mult ca esti optimista. Mai e putin si ne vei povesti e marea intalnire.

[carmencat]

Se pare ca ne-am grabit cu aprecierile ca am terminat cautarile si ne-am gasit surioara.

Nu a mers potrivirea practica. Asta e. Ne linistim un pic si mergem mai departe.

[sunshine2012]

Carmen, ne pare rau, dar nu va dezamagiti, surioara va asteapta undeva!

[rall]

carmen

[dana0872]

Carmen,

Sunt sigura ca in curand iti vei gasi ingerasul

[mirivili]

Carmen trebuie sa mergem mai departe ca sa ne intalnim cu puii nostrii. Tu stii foarte bine lucrurile astea.

[iepumic]

Salutari multe tuturor!

Imi pare rau Carmen ca nu a mers potrivirea practica, am trecut si noi prin asta si stiu cat de greu este.

Noi o avem pe fetita noastra acasa de 6 saptamani, ea avand 1 an si 10 luni. Primele 3-4 zile au fost foarte grele pentru ea dar si pentru mine pentru ca a fost foarte speriata si plangea ca din gura de sarpe la orice interactiune: schimbat, spalat...mai putin la masa pentru ca, din fericire, este o mare mancacioasa si nu am avut probleme pe partea asta. 

Aproape 1 luna nu a vrut sa stea mai mult de 5 minute cu nimeni altcineva din familie in afara de mine

iar eu nu puteam nici la baie sa merg si sa inchid usa pentru ca ea trebuia sa stie in permanenta unde sunt, altfel plangea de sarea bluza de pe ea. Asta pentru ca se simtea nesigura si in pericol. 

Dupa primele 2 saptamani a inceput sa se comporte diferit iar dupa prima luna deja a iesit in parc cu bunica si cu tati, fara mine. 

Acum este complet integrata in familie si a prins foarte mult curaj, deja testeaza toate limitele posibile si imposibile ca orice copil normal de varsta aceasta, poate e chiar un pic inainte dpdv dezvoltare fata de alti copii de varsta ei. 

In cele 6 saptamani a avut o evolutie fantastica pe toate planurile, canta tot timpul si este foarte vesela, merge singura la culcare si nu ii este frica sa doarma singura pentru ca stie ca noi suntem aici mereu. 

Ce vreau sa va spun celor care urmeaza sa treceti prin asta este sa nu va descurajati daca vor fi greutati la inceput, ele sunt inerente, vor exista cu siguranta. Dar ceea ce se spune despre copiii din sistem - ca sunt nestimulati, ca au intarzieri etc. - nu este intotdeauna adevarat, adica nu se aplica in toate cazurile. Noi am avut mare noroc ca fetita noastra a fost ingrijita de o asistenta maternala extraordinara careia ii vom ramane mereu profund indatorati - copilul nostru este asa cum este acum in mare parte datorita dumneaei - iar daca a avut vreo intarziere, a fost insesizabila, ea depasind-o cu mare usurinta. 

Ne apucam in curand de dosarul pentru incuviintare si speram ca pana de Craciun sa finalizam. 

Nu stiu ce sa spun despre potrivirile astea care se fac, la noi au fost mai multe tentative nereusite dar pana la urma iata ca ne-am gasit unii cu altii si in cel mai fericit mod, avem exact copilul pe care ni l-am dorit, nici mai mult, nici mai putin. 

Asadar mult succes si incredere tuturor care sunteti in asteptare, nu va pierdeti speranta!