Dragele mele,în primul rând vreau să vă asigur încă odată că veţi şimţi când să mergeţi mai departe ,... ceva divin ..!Eu la toate întrunurile cu părinţii adoptatori întrebam dacă au şimţit ceva în momentul în care şi-au întâlnit minunea vieţii lor şi toţi au spus că da!!!
La un an de zile de la atestare ne-am cunoscut coplaşul!V-am mai spus că am fost ultimii pe listă deci a x-a familie!Copilul meu a fost născut prematur ,avea declarate întârzieri nenumărate ....provenea dintr-o familie ...nu cataloghez nici cum ....avea un dosar foarte voluminos ...iar doamnele din judeţul de unde l-am adoptat au fost foarte deschise....ne-au pus la dispoziţie o cameră şi ne-au pus să studiem dosarul ...soţul meu ..,,tot cerceta-,,eu de abia apucam să ies să mergem să vedem copilaşul ....copilaşul pe care dacă mă străduiam 100 de ani să-l aduc pe lume ,nu reuşeam să am scumpul şi drăgălaşul care ne-a luminat viaţa...A fost foarte greu ... am fost umiliţi de multe ori dar am reuşit Am fost atestaţi in iunie pentru adopţia fetiţei şi asteptăm ,,liniştiţi :;;prin septembrie sun să vedem căte familii mai sunt atestate sau reatestate dacă nu suntem sunaţi până atunci...Aşa că nu vă agitaaţi staţi liniştite că veţi deveni mame cu certitudine dacă sunteţi deschise....şi vă doriţi cu adevărat....Doamne ajută tuturor!Sunt şi încercări ,dacă treceţi cu bine veţi reuşii! SĂ FIŢI MAME PENTRU CĂ MERITAŢI