73 raspunsuri la acest subiect

[blackgirl0]

Chiar 1 copil reprezinta un minus inclusiv pt un barbat. Sotul de 2 ani de cand se plimba pe la interviuri si pomeneste de copil (desi i-am spus sa numai faca aceasta greseala) i se pune in vedere ce va face/cum va face in caz de ore suplimentare. Din cate stiu, el nu pomeneste ca are sotie cu program aiurea.

Si stiu ca sunt pe langa subiect, dar ce sa fac cu depresia sotului? La ultimul refuz (din cauza banilor: ceruse mult mai mult decat era dispus sa plateasca seful respectiv) a venit plangand in hohote. In viata mea nu l-am vazut asa: era absolut, complet distrus. De-atunci se si poarta ciudat in casa: urla fara nicun motiv, tipa si bate cu pumnul in masa cand ii mai povestesc de ceva cheltueli legate de munca/cabinet, ma someaza sa renunt la cabinetul meu si sa ma angajez si eu oriunde, numai sa am sef ; acum cateva saptamani mi-a dat si niste palme. Sunt socata complet, nu am spus nimanui din familie, mi-e extrem de rusine, nu-mi vine sa spun nimanui. I-am spus ca eu locul de munca nu mi-l las, chit ca divortez de el, si daca tb il trimit si la ajutor specializat. Si-a cerut scuze, se comporta frumos cu copilul, nu am ce sa-i reprosez. In casa a facut si face mai tot ce tb, niciodata nu a spus nu.

Nu stiu ce sa fac, umblu cu el cu manusi, numai pomenesc nimic legat de bani, ieri m-a verificat la socoteli pana la ultimul ban, desi eu sunt cea care tine evidenta cheltuielilor in casa.

Acum i s-a pus pata ca musai tb schimbata masina, insa momentan nu am de unde sa-i scot banii. Plus ca mai avem de achitat o datorie urgenta de 4000 de euro (legata de achizitionarea cabinetului, deci este datoria mea, in conceptia lui) si mi-am propus sa acopar mai intai datoria, dupa care masina...

Momentan, salvarea mea este programul meu incarcat, garzile (pe care le tot indesesc si din motiv de bani, dar si de stat cat mai putin acasa, in prezenta lui). Dar ce fac cu frustrarea lui legata de munca, de salariu mic, de neimplinirile lui?

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[ch_dana]

Oooof, blackgirl... Nu exista solutie...doar sa se rezolve cu jobul lui. E nasol insa ca ai vazut ce urat face la tensiuni d-astea. Am trecut si noi prin perioade rele cu banii, dar n-am ajuns niciodata la asa ceva.

Incearca sa-l prinzi intr-o pasa mai calma, mai destinsa si spune-i frumos ca nu e OK ce se intampla, cum se comporta, ca daca "la rau" nu sunteti impreuna, e grav...e rau, dar veti trece prin asta impreuna. E greu de dat sfaturi...rabdare si diplomatie multa iti doresc. Si da, poate ajutor specializat nu ar strica.

Dana & Amelia (21.06.2011)

[blackgirl0]

Dana, de ieri suntem in faza buna. Ma gandesc ca poate eu trec prea usor si prea repede peste iesirile lui, insa nu vreau sa mai inraiesc atmosfera din casa. Din contra, am chemat musafiri sa-l destinda, sa-i ia gandurile de la probleme. O zi este bine, dupa care iar oftaturi, vorbe intr-o doara, nu-l mai intereseaza nimic, nici ce sa gatesc, nici decizii legate de casa/copil. Se inchide in el. Pana isi iese din pepeni (in special dc aduc vb de cheltuielile mele cu munca) si urla ca un apucat. Nici nu vreau sa ma gandesc la ce circ face!

Abia astept sa se rezolve cat mai repede cu munca lui, sa plece oriunde este fericit, numai sa am liniste in casa. Eu nici nu indraznesc sa-i pun conditii de ordin financiar, chit ca nu ar strica si un bonus.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[ch_dana]

Nu vreau sa torn sare pe rana...eu peste faza cu datul in mine n-as fi in stare sa trec, oricat de rea ar fi perioada prin care trecem. Ca la copii, i-as impune un time-out sa se gandeasca ce a facut, daca mai e e capabil sa se controleze si unde vrea sa ajunga cu relatia.

Dar tu stii mai bine ce si cum ...

Dana & Amelia (21.06.2011)

[coracora]

Blackgirl, incearca sa lauzi foarte mult faptul ca sotul te ajuta cu cel mic, scoate in evidenta acest lucru cu orice ocazie. El (sotul) trebuie responsabilizat, iar daca nu gaseste job pe moment, atunci e musai sa se stie util si de neinlocuit intr-o alta activitate - ingrijirea si educarea copilului.

Faptul ca vrea sa schimbe masina taman acum, imi suna a razbunare copilareasca... adica mie nu-mi iese pasienta cu jobul, da' lasa ca nu-ti dau nici tie timp sa te bucuri de propriul succes profesional, ca te bag in cheltuieli. La faza asta i-as reteza-o scurt.

Si mai scurt i-as reteza-o cand vine vorba de violenta fizica si verbala. Inteleg ca trebuie "cocolosit" pentru ca orgoliul de mascul ii e ranit adanc de faptul ca nu-si gaseste job, insa asta nu inseamna ca i se da dreptul sa calce in picioare pe oricine care nu-i tine hangul in depresie. Stii cum e, daca ii dai nas lui Ivan, se suie pe divan. Sunt de parere ca in aceasta privinta - a violentei fizice si verbale - trebuie sa fii foarte ferma.

Iti doresc sa fii puternica si sa treci cu bine peste hop.

[blackgirl0]

Cora, simt nevoia sa ma explic. Sotul are job, lucreaza de cca 7 ani intr-o multinationala. Frustrarea lui este insa legata de locul de munca: sefi (cerinte absurde), program infernal, salariu mic peste ce considera el ca merita. Si faptul ca deja de 2 ori a fost sarit de la avansare pe motiv ca are familie! Zau, am citit amandoi recomandarea facuta de fostul lui sef la plecare; fiind si prieteni i-a aratat fix ce-a scris in dreptul lui: capabil, insa familia (tocmai ce il nascusem pe cel mic) ii ocupa mult prea mult timp. Seful lui nu avea copil, nici macar sotie. Intre timp, trec peste asta si ii acord consultatii medicale ori de cate ori a avut nevoie el sau fetita lui.

Insa este adevarat ca ori de cate ori era necesar de stat acasa cu Dragos, pe motiv ca-i bolnav, sotul si-a luat mereu liber de la munca, mie fiindu-mi efectiv imposibil. Oare cati inteleg ca si un medic de familie sta acasa si nu la cabinet alaturi de copilul bolnav? Uite ca eu la pacientii mei nu am gasit aceasta intelegere.

Si de 2 ani posteaza CV-uri cu rabdare si sarguinta. A ajuns si in stadiul final la MIC.ro, insa nu a mai ajuns sa se mute, caci a dat faliment. Acum a dat interviul final cu patronul, toate bune si frumoase pana la salarizare. A cerut 2800 ron (acum are un pic sub 2000), si i s-a oferit 2200 (noul loc de munca fiind la jumatate de ora de mers cu masina, deci minim 500 ron benzina), fata de acum cand se afla la 500 m de casa. Financiar ieseam mai prost, stie si el asta, insa este satul de postat/cautat/interesat. Si are deja semne de depresie, mi-e foarte clar (plus ca sunt antecedente familiale: socrul, pe care nu l-am cunoscut, s-a spanzurat in urma unei concedieri colective).

De-asta nu vociferez prea mult la iesirile lui, ma deranjeaza normal ca da (tata fiind alcoolic, violent, mi-a fost suficient cate am vazut in copilarie). Nu pot sa spun nimanui, nici nu as fi scris, dar deja ma roade, mama ar fi extrem de transanta, iar mama lui... nici nu vreau sa ma gandesc! Extrem de labila, inca poarta verigheta dupa socru, chit ca sunt deja 10 ani.

Asa ca... de fapt nu stiu ce vreau. Insa la subiect, mentionarea familiei poate insemna un minus la angajare. Din pacate.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[Mickyyy]

Off, stiu cum e sa ai un sot cu un serviciu de rahat, si la fel de bine stiu cum e sa nu aibe deloc. Stiu cat de greu e pentru un barbat, si cat de mult il poate schimba. Din fericire noi am depasit perioadele alea, insa oricat de rau ne-a fost (si fara suparare, dar la noi chiar a fost o situatie disperata), in afara de cateva iesiri verbale mai necontrolate, in rest n-am avut parte de altceva acasa. Nu mi se pare ok sa ii scuzi cele cateva palme! Si sa te porti cu el cu manusi. Din contra. Una e sa il sustii profesional, si alta sa ii tolerezi iesirile de acest gen in familie.
Offtopic: zici ca il costa transportul 500 de lei cu masina proprie, nu exista variante de transport public? Eu de cand am fost silita sa renunt la masina am redescoperit metroul, si cheltuielile de transport au scazut de aproape 10 ori.

[coracora]

Blackgirl acum inteleg mai bine situatia...
Deci in cazul lui e o problema de orgoliu profesional. Eu crezusem ca nu are job deloc.
Vremurile pe care le traim sunt de genul: nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard. Mai ales cand vine vorba de serviciu si de siguranta financiara a familiei.
Recunosc, eu nu am trecut prin frustrari de genul celor pe care le are sotul tau, insa prietena mea cea mai buna se confrunta fix cu aceeasi problema. O vad consumandu-se pana peste poate din cauza ca nu a fost promovata in firma la care lucreaza; o supara nedreptatile care i se fac si ranchiuna fata de sefi ii acapareaza viata sub toate aspectele ei. Am sfatuit-o sa caute in continuare alt job iar intre timp sa reduca la 0 numarul orelor suplimentare lucrate (si-asa nu i se platesc). Altceva nu prea are ce face.
La fel si sotul tau...

Sper sa treceti cu bine peste hop!

[blackgirl0]

Mickyyy, stiu! De-asta nu ma refer la situatia financiara (ca nah! cheltuielile sunt ale noastre, nimeni nu ni le-a impus), ma raportez doar la faza depresiei la barbat. Nu stie cum sa treaca peste esec(uri), nici eu nu stiu cum sa-l mai ajut, eu nu sunt cea mai calma si rabdatoare sotie. Il mai reped si din vorbe, mai ales cand il vad vaicarindu-se/plangandu-si de mila (ca doar stii si tu cum este, nici mie nu mi-e usor si-as lasa totul balta) insa pt asta nu urlu la el sau sa-l iau la palme ca am eu frustrari legate de munca.

Jobul respectiv a zburat deja, i s-a comunicat direct motivul refuzului, fara posibilitatea ca sotul sa decida ca ar fi fost de-acord chiar si cu un salariu de 2200 ron.

Bucura-te ca ai oferte de munca, ca esti chemata la interviuri! Macar face bine la moral, ca esti inca cautata pe piata muncii!

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

[ch_dana]

Bun, uite cum vad eu situatia: banuiesc ca in zona aia nu ploua cu oferte de joburi. Asadar, cum se spunea mai sus, sa nu dea cioara din mana pe vrabia de pe gard, dar...

1) continua sa aplice
2) taie de tot orele suplimentare
3) recomandarea aia e motiv de dat in judecata firma !! Cum a putut sa scrie asa ceva ?! Daca o are in format oficial, ar fi trebuit sa fie demult cu ea in dinti la un avocat specializat in dreptul muncii... parerea mea.
4) nu stii vreun psiholog care sa va ajute sa treceti peste asta ? Pusa in aceeasi situatie, recunosc cinstit ca nici eu n-as avea foarte multa rabdare, e suficient ca ii tolerezi toanele, dar de aici si pana la lovituri...e cale lunga.

Dana & Amelia (21.06.2011)