39 raspunsuri la acest subiect

[jenny_jack]

Nici nu imi vine sa cred cateodata unde a ajuns situatia am impresia ca traiesc intr-un vis urat

In septembrie vor fi 12 ani de cand suntem casatoriti si pot sa spun ca cu mici exceptii 10 ani au fost fericiti, ne intelegeam foarte bine, ne complectam frumos...ne iubeam.Au venit copii baiatul are 8 ani, fetita in mai va avea 4 ani si eu imi mai doresc un copil -simt in sufletul meu ca imi mai doresc un copil copiilor le-ar placea.(dar nu acesta era subiectul ).
Nici nu imi dau seama de cand au inceput aceste accese de gelozie/posesivitate dar au inceput sa fie vizibile de cand m-am reintors la job dupa maternitate.
A inceput cu "te dai cu ruj sa placi sefului tau", "te aranjezi sa placi colegilor tai" "de ce zambesti asa frumos la job?" -sunt la interfata cu clientul deci este un lucru necesar si in plus ador sa zambesc/rad pana la lucruri mai grele...mult mai grele.
Mie si greu sa ma adun sa scriu cate s-au mai intamplat.
De ce am mers la un curs legat de serviciu cu un coleg? Cica l-am mintit ca mergem cu totii...-asa s-a mers la cursurile astea nu toti odata ci cate 2 o femeie si un barbat.
Daca povestesc cu cineva -"de ce am povestit cu persoana respectiva/ de ce am ras?...de ce i-am zambit? de ce m-am simtit bine cu persoana respectiva? " (cateodata poate fi femeie sau barbat)
Lui de ce nu ii ofer ce am oferit altora - zambete si rasete- i le-am oferit si a fost foarte bine pana cand vroia sa existe doar el si el si eu sa nu mai exist- EUL meu nu mai trebuia sa existe....acum nu mai pot sa le ofer...

Ideea de divort incepe sa se contureze .....desi el spune ca el nu vrea / el ma iubeste/ cum adica vreau sa il parasesc pt ca el tot ce vrea este iubirea mea.
In alte momente imi spune asa sec :"am fost cu alta femeie si nu este asa buna ca si tine"...eu i-am spus doar " e alegerea ta doar sa iti asumi responsabilitatea pt asta"

Copii sufera mult pt muuuultele noastre certuri, baiatul este foarte afectat...desi in repetate randuri i-am spus sotului sa ma lase sa ii culc apoi povestim...nu totul trebuie sa se intample in fata copilului sa stie si el si eu sa nu "imbuib" capul copilului cu prostii [bang]despre sot. Dar el spune copilului ca maica-ta vrea sa ma parseasca ca sa poata sa mearga la discoteca ca nu s-a distrat suficient in tinerete.

E dureros sa iau decizia de a divorta mai ales ca copii sunt destul de apropiati de el si stiu "bagajul" cu care a venit el din copilarie stiu ca el nu este asa doar ar fi nevoie de terapie.
Credeti ca terapia de cuplu ar ajuta? Dar daca ar merge el la terapie?
Apropo de asta am nevoie de un sfat practic: el tot incearca sa ma convinga sa spuna ca sunt nebuna/bolnava cu nervii si ca nu poate sa lase copii cu mine si ca el aduna probe pt divort deja
Poate oare sa faca asta chiar daca fabrica dovezile?

Normal ca doar putine persoane stiu adevarul despre noi dar eu am inceput sa povestesc cat mai multor persoane si asta il deranjeaza.
Credeti ca mai exista vreo sansa sa se vindece?
Cum ar trebui sa ma pregatesc pt divort? (ce subiect ar trebui sa citesc?)

Atat pot sa scriu deocamdata
jenny

[szivarvany]

Nici nu as numi posesivitate, ci boala. Gelozia e o boala grea.

Spui ca 10 ani a fost totul ok, ar trebui sa vezi ce a declansat un asemenea comportament abuziv.

La terapie presupun ca nu vrea sa mearga pt ca el e perfect sanatos si detine adevarul absolut.

Nu stiu ce sfat sa-ti dau. Cred ca iti e al naibii de greu dupa atatia ani.



_______________________________________________



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,

inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra

obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,

botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

-----------------------------------------------------------

Concurs Iarna 2012 : pagina 57 - Z1

[buli]

ar fi bine daca ati merge la terapie. amandoi.
dar vrea?

[jenny_jack]

In prima faza a zis ca vrea la terapie
apoi acum de un timp a zis ca nu vrea ca eu sunt "innebunita" de cartile de psihologie care le-am citit si ca asa acestea au facut ca eu sa ma schimb

am inceput sa citesc cateva carti de psihologie ca sa imi ajut baiatul care are cateva probleme si DC m-a ajutat foarte mult.(astfel incet mi-am lamurit/clarificat cateva lucruri si m-am inteles si pe mine mai mult)
MULTUMESC INTREGII COMUNITATI DE PE DC !!!

Tocmai am fost sa imi scot ceva bani de pe card si mi-am mai amintit de ceva.El nu isi da seama ca toate costa/ nu isi da seama cat consumam desi i-am mai aratat /explicat de multe ori....eu fac platile utilitatilor/semiinternat/gradi etc. unele le am pe direct debit de pe cardul meu (eu am un salariu mic sub 1500 lei) si altele le platesc din salariul lui. In cateva dimineti certandu-ne ne-a "parasit" adica pur si simplu a plecat zicand descurcati-va. Era 7.45 si autobuzul spre scoala merge cu program plus ca trebuie sa ajung si eu la 8 la serviciu...nu aveam nici un ban scos de pe card si el a ascuns toti banii care ii tinem intr-un plic pt mancare...a trebui sa ma inteleg cu baiatul sa imi dea din banutii lui bani de taxi si dupa-amiaza ii dau inapoi ....apoi alta data la supermarket vrea sa "imi dea o lectie" si la momentul platii zice casierei D-na plateste iar mie "no sa te vad acum [:I]"
La un moment dat a inceput ca cheltui prea mult unde se duc banii ca sigur ii cheltui pe barbati ...ca ar trebui sa vorbeasca cu seful meu -cel mare nu cel mic pe care e gelos- sa nu imi mai vireze mie banii pe card ci sa ii dea lui ca el nu stie pe ce ii cheltui si poate ca ii dau barbatilor sau joc jocuri de noroc [bang].
S-a simtit jignit ca in conditiile astea nu am vrut sa ii spun ce salariu iau exact

mai revin cum imi mai amintesc una alta

[szivarvany]

Suna foarte urat ce povestesti. Si trist, dupa atatia ani de convietuire si cu 2 copii minori :(



_______________________________________________



Copiii crescuti in familii monoparentale sunt la fel de iubiti, ingrijiti si educati, empatici,

inteligenti, isteti, destepti, stralucitori, fantastici si bine-nteles superbi ca restul copiilor de pe Terra

obtinuti natural sau prin FIV sau adoptati, nascuti natural sau prin operatie de cezariana,

botezati sau nu, hraniti cu LM sau LP.

-----------------------------------------------------------

Concurs Iarna 2012 : pagina 57 - Z1

[giulia81]

nici nu stiu ce sa spun...ceea ce povestesti tu suna incredibil, pt mine cel putin...dintotdeauna a fost asa sau s-a schimbat brusc?
imi pare rau pt situatia prin care treci, imi imaginez ce greu poate fi...

giulia si alex-raoul (22.09.2002)
"Un copil este o raza de soare ce iti va lumina viata. Un copil e o promisiune a lui Dumnezeu ca viata merge inainte. Un copil e atingerea raiului. Un copil e tandrete si dulceata. Un copil e mereu surprinzator, emotionant, fermecator si captivant. Un copil e o minunata binecuvantare. Dar in primul rand un copil e dragoste."

[emanouela]

wow...clar ceva e "putred in Danemarca" iar din ceea ce spui, mie personal, imi sugereaza ca e boala curata.
asta cu terapia sa stii ca nu functioneaza decat daca el e convins ca ceva se intampla cu el si proceseaza ca ceva nu e ok, dar din ceea ce zici reiese clar ca lui i se pare absolut normal ceea ce face, zice.
Vb de un bagaj cu care a venit el din copilarie...nu fi atat de sigura ca in acel bagaj nu se ascunde ceva.
mie nu imi suna a posesivitate....ci o dorinta maxima, necesitate maxima de a detine controlul asupra ta si tot ce tine de familie

Prea des noi ne bucuram de confortul unei opinii fara disconfortul cugetarii. John F. Kennedy

[Eleni]

Jenny, eu sunt trecuta prin aceeasi poveste. Cu mentiunea ca a inceput de mult, de fapt de la inceput, dar eu am tot ascuns sub pres pentru ca tot timpul aveam cate o urgenta familiala care avea prioritate, o nastere, un deces, o boala, momente in care familia se uneste administrativ si treci sub tacere crizele.
Poti te rog sa te uiti in urma si sa vezi daca identifici acest comportament de la inceput?
Pentru ca sunt 2 posibilitati la cum vad eu lucrurile:
1. e dintotdeauna asa, poate mai temperat, dar accentele existau, si acum s-au acutizat. iti inteleg nevoia de zambet si faptul ca aceste iesiri te anihileaza emotional. Poti incerca terapia de cuplu, el nu pare sa vrea dar sunt sanse mari sa nu iasa bine pentru ca el in mod evident crede ca tu ai o problema.
Si da, tu esti centrul universului lui si nu ai voie sa fii altceva.
2. e un comportament recent, si atunci vrea sa ascunda ceva la randul lui, pe tehnica atacului: acuza sa nu fii acuzat.
Gandeste-te... si daca vrei sa povestim, sa ne sfatuim, daca ai nevoie de o mana de ajutor, scrie-mi PM. O sa intru mai des acum ca te stiu pe tine in situatia asta.

Mi se invart multe in cap, multe rau, dar nu vreau nici sa trag concluzii, nici sa racai carbunii si sa ma incarc din nou negativ cu propria-mi experienta. Doar sa stii ca stiu cum e. Exact cum e.
Mi-am scris povestea in forum, daca te ajuta ceva de acolo o gasesti tot aici.

Iti doresc mintea cea de pe urma... ca liniste iti doresc degeaba, sigur nu ai.

Elena & Maria Bucuria

[dov]

Nebunia se poate declansa si brusc(sau ai avut tu niste semne din trecut, din cei 10 ani apropae perfecti, dar nu le-ai acordat prea multa importanta). Insa nu asta e important acum.

Mi s-a strans inima cand am citit. Si, desi tragic, ai grija ca soltul tau sa nu se alinieze celor din grupul ucigasului de la coafor. Are toate semnele. Mie mi-ar fi teama in locul tau.

[roxy]

si parerea mea e ca aici e mai mult decat gelosie, e boala sau un inceput de boala ...din pacate.Ceea ce face el, punandu-te in situatii limita (te lasa fara bani in ultimul moment)pot fi deabia inceputul.Ai grija sa nu te lase fara servici, mergand si facandu-ti probleme unde lucrezi.Ai fi chiar la mana lui.Eu i-as pune toate platile pe cardul lui...sa vada exact cat se duce pe necesitati, si i-as spune exact, pe baza de fluturas cati bani iau , ca sa nu aiba motiv de circ inutil.Scapand de plata utilitatilor , iti va fi mai usor sa ii temperezi iesirile legate de cat cheltui tu .Stiu ca daca nu ar fi un motiv se va gasi altul, inevitabil.Nu cred ca o solutie e sa mai stai cu el, cu atat mai putin sa mai faci un copil chiar daca asta vrei.Poate si pentru asta, dar mai ales pentru linistea si siguranta voastra (pentru ca se poate ajunge la probleme fizice, pentru ca astea psihice sunt deja)ar fi bine daca ai avea unde sa te muti, la ai tai daca sunteti in acelasi oras sau undeva unde sa fiti in siguranta.Imi dau seama ca tensiunea in casa e infernala, si mai stau si cei doi copii acolo.I-as pune in vedere ca are timp atat ... sa se gandeasca ce vrea de fapt, sa fie cu voi sau sa va despartiti de tot.Nu mai sta sa fii la nervii si cheremul lui...nu se merita.





roxy mamica lui Alex (17 august 2007)si Cristi (05 iunie 2000)