Buna, tuturor!! Printre toate grijile si necazurile din ulima vreme, initiativa voastra m-a facut sa ma simt mai bine si sa cred ca suntem mai puternici. Iata noutatile noastre.
A trecut o saptamana de cand a venit pe lume puiul nostru mic. Parca a trecut un an. A fost o sapt. grea, obositoare, dar incercam sa ne revenim si sa ne facem forta de a merge inainte.
Situatia lui Gabriele e la fel, poate un pic mai bine, mai stabil din punct de vedere respirator. Insa s-a descoperit ca are reflux gastric, drept pt. care i-a fost intrerupta alimentatia cu lapte si a fost hranit cu glucoza si altele. De luni se incearca iar cu lapte ... Toate analizele si controalele facute pana acum au iesit bine, organele vitale sunt ok, functioneaza bine. Chiar si aparatul respirator (acolo unde sunt problemele majore) e ok, ca si forma. E vorba de functionalitate, deglutitie, acolo nu-i bine. Deocamdata atat stim, asteptam raspunsuri si noi. Toate aceste probleme nu sunt din cauza nasterii si travaliului dificil (asa cum am gandit initial), ci asa era bb din burtica, ceva s-a intamplat in ultimele 2 luni de sarcina. Ceva ce nu s-a vazut la ecografii. Mie la penultima eco mi-a zis ca bb cantareste aprox. 2,500 kg. Si de atunci s-a intamplat ceva cu dezvoltarea si cresterea lui bb.
Pt. noi a fost un soc imens totul ... sa primesti asigurari ca totul e bine, bb e bine, creste frumos, eu ma simteam mai in forma ca niciodata ... in conditiile astea sa ai un travaliu si o nastere cum nu doresc nici dusmanilor mei, dureri crunte (fizice), situatia lui bb nu tocmai in parametri normali (in timpul nasterii) si mai apoi fel si fel de probleme de sanatate cu el, te termina, ti se pare ca s-a naruit totul in jurul tau.
Sa vin acasa fara bb in brate, sa primesc felicitari si cadouri din partea tuturor, pt. bb, dar fara bb acasa, e ingrozitor de greu. Mi se parea ca nu-s intreaga, ca-mi lipseste ceva. Silvia sa intrebe mereu de bb cand se face bine, cand il aducem acasa ... a fost si l-a vazut la spital (prin geam, ca nu se da voie inauntru decat parintilor), a zis ca e miiiicc si ca vrea sa il tina si ea in brate cand o sa vina acasa.
Pana nu te izbesti de astfel de realitati, nu intelegi nici pe departe suferinta parintilor. O spun din experienta (din pacate), nu imi imaginam nici pe departe cum e sa ai un copil bolnav. Grav bolnav, nu o simpla raceala. Acum m-as bucura de un plans din ala sanatos de copil (Gabriele al meu cand plange fosaie ca un motanel, nu plange tare, din toti plamanii), m-as bucura sa stau toata ziua cu el in brate, sa mai fiu mama-cangur cum am fost la Silvia, si nu cu portia cum mi-l dau acum in brate, sa ii simt mirosul prin casa si nu numai pe maini (stau tot timpul cu mana pe capsorul lui si imi ramane mirosul in palma), sa ii dau pupici calzi pe frunte (pana acum nu l-am pupat deloc, decat de la distanta)!! E tare greu!!
Putere, forta, si Dumnezeu sa te aiba in paza, puiul meu!! Sa te faci repede bine si sa vii acasa, sa te avem printre noi!! La cat mai multe saptamani, luni, ani!!
Va multumesc inca o data si revin cand o sa am vesti.
____________________________________
fetita mea chic