26 raspunsuri la acest subiect

[oana_s]

Citat:

citat din mesajul lui raisa5 Sunt de acord, dar pentru copil este cel mai bine sa aiba ambii parinti, daca vrea o crestere sanatoasa.reclama ilegala - considera acesta un avertisment

Raisa, e adevarat ca cel mai bine pt copil este sa aiba ambii parinti IMPREUNA, dar cu mesajul asta desconsideri oarecum mamele singure sau tatii singuri, sugerand ca un copil dintr-o familie monoparentala nu ar avea sanse sa creasca echilibrat...Pe mine m-a deranjat, ca fosta si poate viitoare (ca nu se stie niciodata) mama singura, mesajul tau.P.S. daca nu ma crezi, ti-o prezint pe fie-mea, sa vezi ce sanatoasa e...trup si suflet[flo]Oana mami de Mara 11.08.2004 si Calin 11.10.2011[url="[url="http://community.webshots.com/user/mara_mea"]Noi[/url]

[deea_ingeras]

Oana ai ridicat mingia la fileu.... De cate ori nu ati auzit "pai daca provine dintr.o familie dezbinata nu cunoaste raportul corect intr.o familie" sau"ce-au facut parintii......(si aici de obicei se zice ce a facut ma'sa,divort,despartire etc)...o sa faca si copilul.." nu e corect. cred ca aud de copii "problema" mai degraba la cei care au ambii parinti

[oana_s]

Fiecare parinte are copilul pe care il merita, din familii complete, descompletate, recompletate etc., generalizarile in cazurile astea fac rau...de orice parte a fileului ai privi.







Oana mami de Mara 11.08.2004 si Calin 11.10.2011



[url="[url="http://community.webshots.com/user/mara_mea"]Noi[/url]

[patryss_88]

Foarte bine punctat Oana, si eu fug de generalizari de genul acesta.
E de dorit ca acel copil sa aiba 2 parinti capabili si maturi, asa cum am punctat mai sus, insa e de admirat cand unul dintre ce doi, care considera ca nu e o relatie sanatoasa pentru copilul lor, sa aibe puterea sa renunte la aceasta.



Intotdeauna fericirea se dobandeste dupa multe piedici

[IngerBland]

Este foarte adevarat, de ce sa stai cu o persoana care poate prezenta un pericol pt copil? Eu am plecat de langa sotul meu pt ca era violent, era vb sa ne impacam dupa aceea am aflat ca ma si insala cu o dama de companie care avea si trei copii, si pana in ziua de azi sunt impreuna... Fiecare om isi merita soarta,noi trebuie sa fim realiste si sa ne gandim la educatia copilului nostru,sa incercam sa-i oferim tot ce e mai bun.

[delia_92]

Intr-adevar un copil are nevoie de ambii parinti,asta in situatia in care parintii chiar se inteleg si nu exista piedici in calea lor. in curand voi fi si eu mamica....singura, din cauza rautatiilor unor persoane , din cauza egoismului si din cauza ca el chiar nu stie ce sa aleaga. sunt sigura ca imi va fi greu,dar e mai bine asa!   

[miha05]

Imi amintesc cum adesea, copil sau adolescent fiind, priveam cu un ochi extrem de critic aceasta zicala populara "copilul are nevoie de amandoi parintii" si sfatuiam cu multa fermitate pe oricine se afla pe punctul de a divorta, sa o faca. Si pe ai mei parinti i-am sfatuit sa faca asta pentru binele lor. Nu au facut-o. A fost alegerea lor de a lupta impreuna pentru... ei sau pentru noi. Ii felicit.

TOTUSI,

 

Sunt multe situatii in care acest compromis poate distruge o personalitate. Desi, in general, Biserica nu da dezlegare de casatorie decat in cazuri exceptionale, eu as fi de acord ca un singur parinte sa creasca singur copilul. Nu ma gandesc la greutate, ma gandesc la sanatatea psihica a copilului. Dar, prin a creste singur nu ma refer a intoarce acel copil impotriva celuilalt parinte sau impotriva celor de acelasi sex, lucru care, din pacate, se intampla adesea. Multe femei ajung sa aiba moravuri usoare din cauza ca au crescut fara tata... ca au avut o mama care le-a explicat continuu ca nu se merita sa se marite, ca nu e fericire, ca au fost inselate... si atunci le invata la randul lor sa nu respecte familiile si sa desparta atunci cand considera ca li se cuvine un baiat...sau sa isi bata joc de barbati fiindca si tatal lor si-a batut joc de ele. La fel baieti ajung sa nu aiba incredere, sa abandoneze, samd.

 

 

Acum ca sunt pe punctul de a deveni mama... si sunt casatorita... in momentele in care simt ca nu imi mai suport sotul... nu am taria de a ma sfatui pe mine ceea ce am sfatuit pe altii. Nu fiindca mi-ar fi greu sa cresc un copil... ci fiindca mi-ar fi frica sa nu il pierd.

 

 

Aceasta decizie trebuie luata matur si dupa lungi cantariri ale situatiei.

[andacos]

Imi amintesc cum adesea, copil sau adolescent fiind, priveam cu un ochi extrem de critic aceasta zicala populara "copilul are nevoie de amandoi parintii" si sfatuiam cu multa fermitate pe oricine se afla pe punctul de a divorta, sa o faca.

Adica cei ce se aflau p punctul de a divorta,iti cereau tie copil saua dolescent,sfaturile????

 

Wou...cita precocitate ,zau asa!!!

 

Daca un adolscent isi permite-chiar si neintrebat ,sa dea sfaturi -datorita teribilismului virstei,ma refer la situatii de genul celei prezentate d etine,nu de genul"azi imbrac tricoul rosu sau pe cel alb?" ...un copil ,mi s epare lipsit de cei 7 ani de acasa s aprocedeze asa...

 

Cred ca (iar)exagerezi...

[miha05]

Ai mei discutau deschis cu noi toate problemele casei. Absolut toate. Si decat sa o vad pe mama cum sufera fiindca tata o inseala... i-am zis sa se desparta.

 

Nu vad unde e lipsa celor 7 ani de acasa, La urma urmei e vorba si de impactul pe care relatia dintre parinti o are asupra copiilor. E cea mai mare prostie ca parintii sa se poarte cu copiii de parca ar fi la scoala sau ar fi handicapati si nu au un cuvant de spus. Copii vad, simt si inteleg totul. De aici se ajunge ca tinerii nu mai au incredere si nici valori... de la faptul ca parintii le pun pumnul in gura si le spun ce sa faca si ce sa nu faca si ce sa vorbeasca si ce nu.

 

Am fost un adolescent rebel... si nu vad nicio lipsa de respect aici. Mama nu bea cafele, nu mergea sa stea la suete si nu isi facea prietene. Eu eram prietena ei, chiar daca poate pe vremea aceea nu eram decat un copil.

 

 

Si mi se pare lipsa de cei 7 ani de acasa si de maturitate sa nu raspunzi cand ti se cere un sfat. Asta doar daca nu cumva esti prea idiot sa o faci. Dar ma gandesc ca orice om are un cuvant de spus in orice situatie :).

[andacos]

Ai spus "sfatuiam pe oricine"de parca tu erai asa un fel de ...oracolul satului...

 

Dar ma rog...