53 raspunsuri la acest subiect

[MamaAnonima]

Multumim nikkei pentru urari. Imi pare foarte rau ca ai trecut prin momente grele. Sper ca s-au rezolvat problemele pe care le-ai avut. Iti doresc o viata plina de zile senine, clipe minunate, bucurii si tot ce e mai frumos, alaturi de cei dragi. [flo]

[Deceneus]

Analiza ca vocatie; schimbarea ca oportunitate BURSA 13.03.2013 - IONEL NITU

Citat:

Mult timp am fost convins ca suntem unici prin modul de raportare la valorile si interesele nationale. Asa cum am scris în carte, e posibil sa fi fost "chiori în tara orbilor". Petrecând ceva timp si în lumea academica, am descoperit platforme sociale/civice care promoveaza valori autentice mai puternice uneori decât întreg esafodajul complicat al institutiilor de stat. O viata în slujba intereselor nationale ajunge sa te focalizeze exclusiv pe sarcini si urgente. Uitam adesea sa ne întrebam care este finalitatea reala/sociala a muncii noastre? Mama mea îmi spunea ca nu crede ca îmi fac treaba bine, de vreme ce nu-i creste pensia... Cât adevar! Odata ce mi-am schimbat perspectiva de analiza si de viata, am început sa cunosc realitatea securitatii cetateanului de rând, care nu se suprapune adesea cu ceea ce am defini drept securitatea statului. Am vorbit, într-un interviu, despre migrarea conceptului de securitate nationala (înteleasa adesea ca securitate a statului) catre securitatea umana (a individului).

Foarte importanta ideea lui Ionel!





Mintile ilustre discuta idei; Inteligentele medii discuta evenimente; Mintile reduse discuta persoane. (Eleanor Roosevelt )

[ionionel]

http://www.bursa.ro/...00843&key=.html

[altanonim]

M-au impresionat randurile scrise de dumneavoastra aici mai mult decat altele (desi  am apreciat in mod deosebit tot ce am mai citit…). Opinia dumneavoastra de “simplu cetatean”, tata al lui X jr., conteaza, din punctul meu de vedere, mai mult decat oricare alta opinie emisa din orice functie. Mai ales ca se refera la un spectru larg de sentimente foarte inalte: de la iubirea paterna, pana la cea de tara. Citind cele scrise de dumneavoastra (aici si nu doar)  mi-am dat seama ca si dumneavoastra sunteti  una dintre persoanele care “te fac sa crezi ca nu e prea tarziu sa ne revenim ca natiune, ca nu e prea tarziu sa redevenim oameni”,  asa cum spuneti despre profesionistii  care fac cinste vocatiei lor intalniti in  spital, in cele povestite in legatura cu fiul acesta extraordinar si sotia cu “disponibilitate de sacrificiu dincolo de orice limite”. Si ceea ce spuneti aici se inscrie in seria celor despre nevoia de schimbare. Iar in acest articol, schimbarea, vazuta prin acesti minunati anonimi, e pusa sub lupa. Si o astfel de opinie lansata, desi  “e foarte complicat de spus in cuvinte ceea ce gandesti cu inima” , poate fi foarte folositoare, intarind speranta  cetatenilor de rand, beneficiarii care conteaza. In cele din urma si dumneavoastra meritati multumiri pentru ca dati mai departe aceasta incurajatoare poveste si parerea despre romanii care “nu au uitat sa fie oameni!”, in Romania, “ ca inca suntem o societate si o comunitate puternica si ca nu ne-am pierdut credinta, bunul simt si reperele morale intr-o perioada in care e tot mai greu sa-ti mentii echilibrul”.