156 raspunsuri la acest subiect

[mitzumitz]

Primul pas e sa-ti gasesti un loc de munca.

Amestecatura asta privat cu job nu merge pentru toata lumea.

Eu as fi innebunit daca mai si lucram cu el; avem destule probleme acasa... sa le ducem la job e cea mai proasta idee.

Nu e ok ca se poarta asa mai ales la serviciu; e un mediu toxic...

 

Deci un pas principal ar fi desprinderea asta profesionala.

e complicat la noi....eu sunt cu firma mea, el cu a lui, au aceeasi activitate, lucram impreuna, el mai mult e plecat pe teren, eu la birou, evident si restul colegilor..am si investitii facute si planuri si cate si mai cate....nu e asa usor sa spui...gaseste altceva de munca...am investit in firma asta 7 ani din viata.

sa muncesc pt altcineva acuma cand stiu cum merg lucrurile nu cred ca as rezista.

am niste responsabilitati aici...nu pot pleca asa de maine....

iar noi la birou nici nu discutam treburi casnice.

iar acasa nu discutam treburi de munca, nici nu am avea cand?????? dim la 6 sau seara la miezul noptii????

cea mai mare parte din zi o petrecem la birou.

nu suntem genul ''gospodari'' cu piata, menaj, mancare, calcat, spalat. Nu ca ar fi ceva rau in asta, chiar mie dor sa fac pe casnica dar nu am timp efectiv. Nu e genul de barbat care sa comenteze  ca sunt vase murdare in chiuveta sau nu e mancare facuta sau praful nu e sters. Daca are haine curate de imbracat e multumit.

Jignirile au loc atunci cand fac sau spun ceva cu ce el nu e de acord.

Nu mai are rabdare deloc. E mereu nemultumit de orice.

Degeaba incerc eu sa il impac.

Am refuz intr-o zi sa mergem la piscina pt ca nu ma simteam bine, dureri de burta...stateam in pat luasem niste pastile....si el ''tu niciodata nu te simti bine'', iar eu i-am zis hai sa mergem maine ca e duminica, maine o sa fiu mai bine sau sa mergem la incolo dupa ce imi trece burta (erau dureri de cm)....s-a enervat si mi-a spus ''nu mai plecam nicaieri, stai dracului in casa, in pat'' a plecat habar nu am unde si cand s-a intors seara era evident suparat ca l-am refuzat cu piscina si duminica nu a vrut sa mergem.

[dianama]

Un așa comportament eu as fii făcut niște valize....pt el! Și noi muncim împreună și avem aceeași firma.intr.adevar nu.i ușor. Dar nu as permite asemenea comportament ...never.copii nu sunt sa sufere! Atunci ție îți place să suferi? Pfiuu....sa mă trimită și la dracu.....

[ch_dana]

Mitzumitz, eu am copil, fetita de 3 ani si tot am divortat din cauza unor astfel de comportamente, e drept dublate si de "sesiuni" periodice de alcool. Har Domnului ca n-am nimic de a face cu firma lui (asta mai lipsea...), de fapt de aici au pornit problemele, voia sa lucrez si eu la firma si eu am preferat sa imi gasesc job (mult mai bine platit) altundeva.

 

Si da, cand am venit cu telefonul de la reparat am avut socul ca fetita sa zica "tati stricat". Ea avea doar 2 ani si 3 luni cand a facut taica-sau criza si mi-a aruncat telefonul de podea ca voiam sa sun la 112 (voia sa plece cu copilul si era baut).

 

Parerea mea (subliniez inca o data, strict a mea) : spune-i ca nu mai suporti comportamentul asta si da-i de ales, terapie sau divort. Si daca ai firma ta proprie, separata de a lui, cred ca se pot gasi metode sa colaborezi cu altii, nu cu el...

 

Viata e prea scurta ca sa ajungi sa stai cu un dusman in propria casa...nu crezi ca sunt si asa suficiente motive de stres ?

[monicabo]

Nimeni nu are datoria de a suporta diverse mitocanii din partea cuiva. Mi se pare o mare porcarie si o mare capcana, datorita sentimentelor care sunt la mijloc.

 

Asa din exterior, toata lumea zice: gata pa, ce mai stai cu asta? Pe cand omul implicat nu ia atat de repede o decizie, de cacaie, se mai gandeste, si intr-adevar, ia o decizie cand se intampla ceva grav. Asta am observat eu.

 

Mitzu, din exterior spun si eu: lasa-l in pace si fugi. De ce trebuie sa stai sa supoti asemenea badaranii? In casa, in casnicie trebuie sa fie o atmosfera placuta, de liniste, ca si asa viata asta e plina de stress...

 

Dana_ch, te-am mai citit pe aici, stiam ca te-ai despartit de sot, dar nu-mi inchipuiam chestii atat de grave... alcool (sa plece cu copilul in starea aia?! Sper ca n-a reusit? si eventual si la volan....ca deh, inconstientii nu se gandesc prea mult), violenta... Imi pare tare rau, sper ca ti-ai revenit sufleteste intre timp, sau esti pe calea cea buna 

[ch_dana]

Da. Asta a fost in toamna, prostia mea ca am acceptat sa continui si dupa aia. Singurul meu regret a fost ca nu am divortat mai demult, trebuia sa o fi facut de la prima jignire ramasa fara scuze / explicatii (desi ce explicatii se pot da...) in fine, e mult de zis. Nu, nu a plecat cu ea, a dat-o la intors ca glumeste (probabil se vedea pe fata mea ca mai degraba bag cutitul in el decat sa il las sa iasa pe usa cu copilul).

 

Sufleteste mi-am revenit imediat ce am depus actele de divort la notar. Din pacate, pana a plecat din casa a urmat o perioada mai tensionata, care si-a pus amprenta pe sanatatea mea. Acum recuperez insa ...multumesc de urari Monica 

[Gia80]

Buna!

Ma regasesc si eu in multe dintre povestile voastre, mai putin in cea in care se pune punct si se merge mai departe...Eu inca sunt in stadiul in care ii mai pot gasi scuze care sa-i justifice purtarea, Mai am si momente, din ce in ce mai dese, in care imi imaginez cum ar fi daca as pune piciorul in prag, dar nu stiu cum se face ca pana la urma, tot eu cedez!

[Unicorn42]

Am citit recent o serie de articole dintr-un proiect despre violenta in familie - las linkul aici, poate ajuta / inspira pe cineva: 

 

http://violenta.decatorevista.ro